Romanian(i)
11 Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...
12 Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!
13 Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;
14 cînd strig gropii:,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:,Voi sînteţi mama şi sora mea!`
15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``