Genesis 19 Cross References - Romanian

¹ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cînd i -a văzut Lot, s'a sculat, le -a ieşit înainte, şi s'a plecat pînă la pămînt. ² Apoi a zis:,,Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîne vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.``,,Nu``, au răspuns ei,,,ci vom petrece noaptea în uliţă``. <sup>3</sup> Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le -a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat. <sup>4</sup> Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. <sup>5</sup> Au chemat pe Lot, şi i-au zis:,,Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate -i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.`` ⁶ Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el, ⁷ şi a zis:,,Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! ⁸ Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.`` <sup>9</sup> Ei au strigat:,,Pleacă!`` Şi au zis:,,Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.`` Şi împingînd pe Lot cu sila, s'au apropiat să spargă uşa. <sup>10</sup> Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa. <sup>11</sup> Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa. <sup>12</sup> Bărbaţii aceia au zis lui Lot:,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate -i din locul acesta. <sup>13</sup> Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne -a trimes Domnul, ca să -l nimicim.`` ¹⁴ Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui:,,Sculaţi-vă,`` a zis el,,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.`` Dar ginerii lui credeau că glumeşte. ¹⁵ Cînd s'a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd:,,Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.`` <sup>16</sup> Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să -l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate. <sup>17</sup> După ce i-au scos afară, unul din ei a zis:,,Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.`` ¹⁸ Lot le -a zis:,,O! nu, Doamne! ¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri. ²⁰ Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,... este aşa de mică... şi să scap cu viaţa!`` <sup>21</sup> Şi El i -a zis:,,Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. <sup>22</sup> Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.`` Pentru aceea s'a pus cetăţii aceleia numele Ţoar. ²³ Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer. ²⁵ A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată Cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pămînt. ²⁶ Nevasta lui Lot s'a uitat înapoi, şi s'a prefăcut într'un stîlp de sare. ²⁷ Avraam s'a sculat a doua zi dis de dimineaţă, şi s'a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. ²⁸ Şi -a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor. ²⁹ Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile Cîmpiei, Şi -a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa. ³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s'a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui. ³¹ Cea mai mare a zis celei mai tinere:,,Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor. ³² Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.`` <sup>33</sup> Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s'a dus şi s'a culcat cu tatăl ei. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat. <sup>34</sup> A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere:,,Iată, eu m'am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să -i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.`` ³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s'a dus şi s'a culcat cu el. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat. ³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i -a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi. ³⁸ Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i -a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.

¹ Domnul i S'a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. ² Avraam a ridicat ochii, şi s'a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd i -a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa cortului, şi s'a plecat pînă la pămînt. ³ Apoi a zis:,,Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău. ⁴ Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta. ⁵ Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul vostru.``,,Fă cum ai zis``, i-au răspuns ei.

²² Bărbaţii aceia s'au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

³² Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

² Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.

⁴ Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă subt copacul acesta.

¹⁷ El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrînul i -a zis:,,Încotro mergi, şi de unde vii?`` <sup>18</sup> El i -a răspuns:,,Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem pînă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sînt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă. <sup>19</sup> Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pîne şi vin pentru mine, pentru roaba ta, şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.`` ²⁰ Bătrînul a zis:,,Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămîi în piaţă peste noapte.`` ²¹ L -a dus în casa lui, şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mîncat şi au băut.

²⁸ Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei au stăruit de El, şi au zis:,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei.

¹⁵ După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne -a rugat şi ne -a zis:,,Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.`` Şi ne -a silit să intrăm.

⁶ Avraam s'a dus repede în cort la Sara, şi a zis:,,Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămîntă, şi fă turte.`` ⁷ Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun, şi l -a dat unei slugi să -l gătească în grabă. ⁸ Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care -l gătise, şi l -a pus înaintea lor. El însuş a stătut lîngă ei, sub copac, şi le -a slujit pănă ce au mîncat.

⁸ Copilul s'a făcut mare, şi a fost înţercat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţercat Isaac.

¹⁵ Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

³⁹ Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, şi fără să-şi ia merinde cu ei.

¹⁹ Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied, şi a făcut azimi dintr'o efă de făină. A pus carnea într'un coş şi zeama a turnat -o într'o oală, le -a adus subt stejar, şi I le -a pus înainte.

²⁴ Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l -a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat -o, şi a copt azimi.

⁸ Intr'o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Şi ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.

²⁹ Levi I -a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.

⁸ vă spun: chiar dacă nu s'ar scula să i le dea, pentrucă -i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi -i va da tot ce -i trebuie.

²³ Şi stăpînul a zis robului:,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce -i vei găsi, sileşte -i să intre, ca să mi se umple casa.

² Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.

⁸ Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

¹⁴ Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.

¹³ Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

²⁰ Şi Domnul a zis:,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s'a mărit, şi păcatul lor într'adevăr este nespus de greu.

² Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.

² Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

¹⁶ Căci ei nu dorm, dacă n'au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

¹⁸ inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

¹ ,,Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul. ² Chiar cînd zic:,Viu este Domnul!` ei jură strîmb.` ³ ,,Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu -i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.`` <sup>4</sup> ,,Eu ziceam:,Numai cei mici sînt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! <sup>5</sup> Mă voi duce deci la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!`,Dar toţi au sfărîmat jugul, şi au rupt legăturile. <sup>6</sup> De aceea îi omoară leul din pădure, şi -i nimiceşte lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfîşiaţi; căci fărădelegile lor sînt multe, abaterile lor s'au înmulţit!``

³¹ Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

³ Mînile lor sînt îndreptate să facă rău: cîrmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mînă'n mînă.

²⁰ Preoţii cei mai de seamă şi bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să -L omoare. ²¹ Dregătorul a luat cuvîntul, şi le -a zis:,,Pe care din amîndoi voiţi să vi -l slobozesc?``,,Pe Baraba``, au răspuns ei. ²² Pilat le -a zis:,,Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?``,,Să fie răstignit``, i-au răspuns cu toţii. ²³ Dregătorul a zis:,,Dar ce rău a făcut?`` Ei au început să strige şi mai tare:,,Să fie răstignit!`` ²⁴ Cînd a văzut Pilat că n'ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi -a spălat mînile înaintea norodului, şi a zis:,,Eu sînt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!`` <sup>25</sup> Şi tot norodul a răspuns:,,Sîngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.``

¹⁵ au picioarele grabnice să verse sînge;

²² Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.

¹³ Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sîngele lor să cadă asupra lor.

²² Pe cînd se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă, şi au zis bătrînului, stăpînul casei:,,Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.``

⁹ De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

⁹ Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s'o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!

³ Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuş tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă, şi n'ai vrut să ai ruşine!

¹⁵ Sînt daţi de ruşine, căci săvîrşesc urîciuni; şi totuş nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu ceice cad, vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.``

⁴⁹ Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într'o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit.

⁵¹ Samaria n'a făcut nici jumătate din păcatele tale; urîciunile tale au fost mai multe decît ale ei, aşa că ai uşurat vina surorilor tale prin toate urîciunile pe cari le-ai făcut acum.

²³ Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, cari au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare pînă în ziua de astăzi. ²⁴ De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decît pentru tine.``

²³ şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într'o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. ²⁴ De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

²⁶ Din pricina aceasta, Dumnezeu i -a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într'una care este împotriva firii; ²⁷ tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s'au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

⁹ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,

¹⁰ pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: -

¹³ Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

⁷ Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc vecinic.

²³ Stăpînul casei a ieşit la ei, şi le -a zis:,,Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvîrşiţi mişelia aceasta.

⁴ Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

¹⁷ Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel, şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.

²³ Dar David a zis:,,Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne -a dat Domnul; căci El ne -a păzit şi a dat în mînile noastre ceata care venise împotriva noastră. ²⁴ Şi cine v'ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaş atît pentru cel ce s'a pogorît pe cîmpul de bătaie cît şi pentru cel ce a rămas la calabalîcuri; s'o împartă deopotrivă.

²⁶ El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr'unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le -a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

²⁴ De aceea, Dumnezeu i -a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

⁹ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, ¹⁰ nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ¹¹ Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

⁵ Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lîngă robul vostru.``,,Fă cum ai zis``, i-au răspuns ei.

³¹ Cea mai mare a zis celei mai tinere:,,Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor. ³² Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.`` <sup>33</sup> Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s'a dus şi s'a culcat cu tatăl ei. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat. <sup>34</sup> A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere:,,Iată, eu m'am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să -i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.`` ³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s'a dus şi s'a culcat cu el. El n'a băgat de seamă nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat. ³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i -a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi. ³⁸ Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i -a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.

³⁷ Ruben a zis tatălui său:,,Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă -l în mîna mea, şi ţi -l voi aduce înapoi.``

²² Aaron a răspuns:,,Să nu se aprindă de mînie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.

¹⁵ Şi spinul a răspuns copacilor:,Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă subt umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.`

²⁴ Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvîrşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită``.

⁷ împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

⁶ Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.

⁸ Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă.

⁶ Şi Domnul a zis:,,Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă; şi iacă de ce s'au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.

¹² Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi -a întins corturile pînă la Sodoma.

¹⁴ Şi omul acela a răspuns:,,Cine te -a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?`` Moise s'a temut şi a zis:,,Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.

¹⁶ Şi dacă omul zicea:,,După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea``, sluga răspundea:,,Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila``.

⁴⁴ a adăogat:,,Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.``

¹⁷ Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, şi a întregei lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău încît nimeni nu îndrăzneşte să -i vorbească.

⁷ Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. ⁸ Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

¹⁶ Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

¹² Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

³ Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea de cît amîndouă. -

³ Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.

¹³ Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

⁵ Şi care totuş zice:,,Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sînt sfînt!``... Asemenea lucruri sînt un fum în nările Mele, un foc, care arde necontenit!

¹² Vor fi daţi de ruşine, căci săvîrşesc astfel de urîciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu ceice cad, şi vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul.``

¹⁹ La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s'a umplut de mînie, şi şi -a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să -l încălzească. ²⁰ Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să -i arunce în cuptorul aprins. ²¹ Oamenii aceştia au fost legaţi cu ismenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. ²² Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobicinuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii, cari aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

⁶ Să nu daţi cînilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă.

²⁶ A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i -a îndemnat la pace.,Oamenilor`, a zis el,,voi sînteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?` ²⁷ Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l -a îmbrîncit, şi i -a zis:,Cine te -a pus pe tine stăpînitor şi judecător peste noi? ²⁸ Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?`

⁷ şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; ⁸ (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) -

²⁸ Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii, ²⁹ şi vei bîjbăi pe întunerec ziua nameaza mare, ca orbul pe întunerec; nu vei avea noroc în treburile tale, şi în toate zilele vei fi apăsat, prădat, şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.

¹⁸ Sirienii s'au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul:,,Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.`` Şi Domnul i -a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.

¹⁵ Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.

¹⁰ Oboseşti mergînd, şi nu zici:,Încetez!` Tot mai găseşti putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea.

³⁶ Pentruce atîta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi -a venit şi din Asiria!

¹¹ Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele pînă la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bîjbîind nişte oameni, cari să -l ducă de mînă.

¹ Domnul a zis lui Noe:,,Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

¹⁴ Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui:,,Sculaţi-vă,`` a zis el,,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.`` Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

¹⁷ După ce i-au scos afară, unul din ei a zis:,,Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.``

²² Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.`` Pentru aceea s'a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

²⁶ A vorbit adunării, şi a zis:,,Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.``

²² Iosua a zis celor doi bărbaţi cari iscodiseră ţara:,,Intraţi în casa curvei, şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum i-aţi jurat.`` ²³ Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii ei, şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei, şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel.

³⁹ Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.

⁷ şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;

⁹ însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

⁴ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

¹⁵ Dumnezeu a trimes un înger la Ierusalim, ca să -l nimicească; şi, pe cînd îl nimicea, Domnul S'a uitat, şi I -a părut rău de răul acesta; şi a zis îngerului care nimicea:,,Destul! Acum, trage-ţi mîna înapoi!`` Îngerul Domnului stătea lîngă aria lui Ornan, Iebusitul. ¹⁶ David a ridicat ochii, şi a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt şi cer, şi ţinînd în mînă sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrînii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pămînt.

⁵ Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. ⁶ Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

¹¹ Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

¹⁰ Şi apoi, fără voia Domnului m'am suit eu împotriva ţării acesteia s'o nimicesc? Domnul mi -a zis:,Suie-te împotriva ţării acesteia, şi nimiceşte -o!``

³⁶ Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

⁵ Iar celorlalţi le -a zis, în auzul meu:,,Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! ⁶ Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrîni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din ceice au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfînt!`` Ei au început cu bătrînii, cari erau înaintea Templului.

⁴¹ Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea, ⁴² şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor

⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, ⁵⁰ şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.``

²³ Îndată l -a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.

⁸ Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă. ⁹ Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat,

⁴ Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

¹ Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri:,,Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!`` <sup>2</sup> Cel dintîi s'a dus şi a vărsat potirul lui pe pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei. <sup>3</sup> Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s'a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. <sup>4</sup> Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s'au făcut sînge. <sup>5</sup> Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd:,,Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta. <sup>6</sup> Fiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.`` ⁷ Şi am auzit altarul zicînd:,,Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!`` ⁸ Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s'a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. ⁹ Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s'au pocăit ca să -I dea slavă. ¹⁰ Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. ¹¹ Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s'au pocăit de faptele lor. ¹² Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit.

²¹ Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cîmp.

³¹ În aceeaş noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le -a zis:,,Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.

²¹ ,,Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi -i voi topi într'o clipă.``

⁴⁵ ,,Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi -i voi topi într'o clipă!`` Ei au căzut cu feţele la pămînt;

¹⁰ Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, pînă la Zabulon. Dar ei rîdeau şi îşi băteau joc de ei.

¹⁶ Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.

¹ Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

²² Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strîngă mai tare legăturile; căci am aflat dela Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea întregei ţări este hotărîtă.

¹² ,,Ei tăgăduiesc pe Domnul şi zic:,Nu este El! Şi nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea. ¹³ Proroocii sînt vînt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!`` ¹⁴ ,,Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor:,Pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvîntul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să -i ardă focul acesta.

⁷ M'ai înduplecat, Doamne, şi m'am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decît mine îşi m'ai biruit! În fiecare zi sînt o pricină de rîs, toată lumea şi bate joc de mine.

⁶ Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.

⁴⁹ Eu am zis:,,Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine:,,Omul acesta face într'una la pilde!``

¹⁸ Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s'a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt.

²⁴ le -a zis:,,Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n'a murit, ci doarme!`` Ei îşi băteau joc de El.

⁴² Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său.

²⁸ Ce s'a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; ²⁹ dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i -a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.

¹¹ Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

³² Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis:,,Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.``

³ Cînd vor zice:,,Pace şi linişte!`` atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

⁴ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! ⁵ Pentrucă păcatele ei s'au îngrămădit, şi au ajuns pînă în cer; şi Dumnezeu Şi -a adus aminte de nelegiuirile ei. ⁶ Răsplătiţi -i cum v'a răsplătit ea, şi întoarceţi -i de două ori cît faptele ei. Turnaţi -i îndoit în potirul în care a amestecat ea!`` <sup>7</sup> Pe cît s'a slăvit pe sine însăş, şi s'a desfătat în risipă, pe atît daţi -i chin şi tînguire! Pentrucă zice în inima ei:,,Şed ca împărăteasă, nu sînt văduvă, şi nu voi şti ce este tînguirea!`` ⁸ Tocmai pentru aceea, într'o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tînguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentrucă Domnul Dumnezeu, care a judecat -o, este tare.

²⁴ ,,Vorbeşte adunării, şi spune -i:,Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!`` <sup>25</sup> Moise s'a sculat, şi s'a dus la Datan şi Abiram; şi bătrînii lui Israel au mers după el. <sup>26</sup> A vorbit adunării, şi a zis:,,Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.`` ²⁷ Ei s'au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stătut la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.

⁴ Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! ⁵ Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

²⁴ ,,Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată ce Stăpînul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi:,Doamne, Doamne, deschide-ne!` drept răspuns, El vă va zice:,Nu ştiu de unde sînteţi.`

² Căci El zice:,,La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii.``

⁷ Deaceea, cum zice Duhul Sfînt:,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, ⁸ nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,

⁶ Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat:,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie,

¹⁸ ,Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.

³¹ căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legămîntul pe care l -a încheiat prin jurămînt cu părinţii tăi.

²² Iosua a zis celor doi bărbaţi cari iscodiseră ţara:,,Intraţi în casa curvei, şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum i-aţi jurat.``

³⁴ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!

¹² Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?

⁵ Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.

¹⁵ Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.

⁸ Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate. ⁹ El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mînia pe vecie. ¹⁰ Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

¹³ Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El.

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!

⁸ Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.

¹ ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``

⁴ El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.

¹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,,,căci în veac ţine îndurarea Lui!``

⁶⁰ Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

¹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!

⁹ În toate necazurile lor n'au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i -a mîntuit; El Însuş i -a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i -a sprijinit şi i -a purtat în zilele din vechime.

²² Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

¹⁸ Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vedera păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mînia pe vecie, ci Îi place îndurarea! ¹⁹ El va avea iarăş milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.

³⁵ Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi. ³⁶ Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

¹³ Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea:,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`

⁴⁴ Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu -l atrage Tatăl, care M'a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

¹⁵ Căci El a zis lui Moise:,,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.`` ¹⁶ Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

³ Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri,

⁴ Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne -a iubit, ⁵ măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne -a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi).

⁵ El ne -a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,

¹⁰ Lot şi -a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.

¹⁴ Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, cari luaseră pe fetele lui:,,Sculaţi-vă,`` a zis el,,,ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.`` Dar ginerii lui credeau că glumeşte. ¹⁵ Cînd s'a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd:,,Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.``

²⁶ Nevasta lui Lot s'a uitat înapoi, şi s'a prefăcut într'un stîlp de sare.

¹¹ Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să -l pîndească şi să -l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i -a dat de ştire şi i -a zis:,,Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.``

³ Ilie, cînd a văzut lucrul acesta, s'a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi -a lăsat slujitorul acolo.

¹ (O cîntare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi... De unde-mi va veni ajutorul?

⁶ ,,Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat în pustie!

⁷ Dar cînd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le -a zis:,,Pui de năpîrci, cine v'a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?

¹⁶ atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; ¹⁷ cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; ¹⁸ şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.

⁶² Isus i -a răspuns:,,Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.``

³¹ În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

¹³ Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, ¹⁴ alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

³ cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne -a fost adeverită de cei ce au auzit -o,

²⁶ Omul acela a zis:,,Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.`` Dar Iacov a răspuns:,,Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.``

¹¹ Naaman s'a mîniat, şi a plecat, zicînd:,,Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuş, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. ¹² Nu sînt oare rîurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N'aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?`` Şi s'a întors şi a plecat plin de mînie.

¹¹ Aşa vorbeşte Domnul, Sfîntul lui Israel, şi Făcătorul său:,Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mînilor Mele?

⁶ A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I -a zis:,,Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?`` <sup>7</sup> Drept răspuns, Isus i -a zis:,,Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.`` ⁸ Petru I -a zis:,,Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!`` Isus i -a răspuns:,,Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.``

¹³ ,,Doamne,`` a răspuns Anania,,,am auzit dela mulţi despre toate relele, pe cari le -a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

¹⁴ ,,Nicidecum, Doamne``, a răspuns Petru.,,Căci niciodată n'am mîncat ceva spurcat sau necurat.``

¹³ Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.``

¹⁷ În ziua aceea, Mă voi aprinde de mînie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi -l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice:,Oare nu m'au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?`

¹ David şi -a zis în sine:,,Voi peri într'o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în ţara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mîna lui.``

⁹ Şi i se va răspunde:,Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentrucă s'au alipit de alţi dumnezei, s'au închinat înaintea lor şi le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.``

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! ² Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea! ³ Eu strig:,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei. ⁴ Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii; ⁵ mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii. ⁶ Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. ⁷ Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase. ⁸ Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. ⁹ A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. ¹⁰ Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului. ¹¹ Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. ¹² Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc. ¹³ Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc. ¹⁴ A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă. ¹⁵ Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. ¹⁶ El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7. ¹⁷ m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine. ¹⁸ Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. ¹⁹ El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte. ²⁰ Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele: ²¹ căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. ²² Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui. ²³ Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea. ²⁴ Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui. ²⁵ Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; ²⁶ cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. ²⁷ Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe. ²⁸ Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu. ²⁹ Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. ³⁰ Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. ³¹ Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? ³² Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. ³³ El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele ³⁴ El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. ³⁵ Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare. ³⁶ Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele. ³⁷ Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc. ³⁸ Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele. ³⁹ Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele. ⁴⁰ Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. ⁴¹ Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! ⁴² Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁴³ Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus. ⁴⁴ El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. ⁴⁵ Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor. ⁴⁶ Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele, ⁴⁷ Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele, ⁴⁸ şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. ⁴⁹ Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău. ⁵⁰ El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S'a plecat spre mine, mi -a ascultat strigătele. ² M'a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stîncă, şi mi -a întărit paşii. ³ Mi -a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s'au temut, şi s'au încrezut în Domnul. ⁴ Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi! ⁵ Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trîmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc. ⁶ Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mîncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. ⁷ Atunci am zis:,,Iată-mă că vin! -în sulul cărţii este scris despre mine- ⁸ vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. ⁹ Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne! ¹⁰ Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mîntuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare. ¹¹ Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna. ¹² Căci rele fără număr mă împresoară, m'au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sînt mai multe decît perii capului meu, şi mi se moaie inima. ¹³ Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu. ¹⁴ Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine ceice-mi doresc pierzarea! ¹⁵ Să rămînă înlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic:,,Ha! Ha!`` <sup>16</sup> Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Ceice iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare:,,Mărit să fie Domnul!`` ¹⁷ Eu sînt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

⁷ ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? ⁸ S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? ⁹ A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` - <sup>10</sup> Atunci îmi zic:,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``... ¹¹ Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

¹ Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! ² Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! ³ El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; ⁴ El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; ⁵ El îţi satură de bunătăţi bătrîneţa, şi te face să întinereşti iarăş ca vulturul. ⁶ Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. ⁷ El Şi -a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel. ⁸ Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate. ⁹ El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mînia pe vecie. ¹⁰ Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. ¹¹ Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; ¹² cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi. ¹³ Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El. ¹⁴ Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă. ¹⁵ Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp. ¹⁶ Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care -l cuprindea, n'o mai cunoaşte. ¹⁷ Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, ¹⁸ pentru ceice păzesc legămîntul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească. ¹⁹ Domnul Şi -a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpîneşte peste tot. ²⁰ Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui, cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui, şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui. ²¹ Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, cari faceţi voia Lui! ²² Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpînirii Lui! Binecuvintează, suflete, pe Domnul!

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! ² Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? ³ Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! ⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău, ⁵ ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta! ⁶ Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău. ⁷ Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie. ⁸ Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. ⁹ A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu. ¹⁰ I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului. ¹¹ Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei. ¹² Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui. ¹³ Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui. ¹⁴ Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. ¹⁵ El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei. ¹⁶ În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului. ¹⁷ Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram. ¹⁸ Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. ¹⁹ Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat, ²⁰ şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă. ²¹ Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, ²² minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie. ²³ Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească. ²⁴ Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului, ²⁵ ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui. ²⁶ Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie, ²⁷ că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor. ²⁸ Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor. ²⁹ Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei. ³⁰ Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit. ³¹ Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. ³² Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. ³³ Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele. ³⁴ Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească. ³⁵ Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor, ³⁶ au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei. ³⁷ Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, ³⁸ au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. ³⁹ S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor. ⁴⁰ Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui. ⁴¹ I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei, ⁴² vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor. ⁴³ El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. ⁴⁴ Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. ⁴⁵ Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: ⁴⁶ a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război. ⁴⁷ Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta! ⁴⁸ Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică:,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``

¹ Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. ² Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea. ³ Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii. ⁴ Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis:,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.`` <sup>5</sup> Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. <sup>6</sup> Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit. <sup>7</sup> Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine. <sup>8</sup> Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere. <sup>9</sup> Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii. <sup>10</sup> Aveam dreptate cînd ziceam:,,Sînt foarte nenorocit!`` ¹¹ În neliniştea mea, ziceam:,,Orice om este înşelător.`` ¹² Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? ¹³ Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului; ¹⁴ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. ¹⁵ Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El. ¹⁶ Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile. ¹⁷ Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului; ¹⁸ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor, ¹⁹ în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!

²⁵ Ucenicii s'au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigînd:,,Doamne, scapă-ne, că pierim!`` <sup>26</sup> El le -a zis:,,De ce vă este frică, puţin credincioşilor?`` Apoi S'a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s'a făcut o linişte mare.

¹⁹ ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus.,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.``

³¹ Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

¹⁴ Şi harul Domnului nostru s'a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus. ¹⁵ O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice:,,Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi``, dintre cari cel dintîi sînt eu. ¹⁶ Dar am căpătat îndurare, pentruca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintîi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa vecinică.

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s'a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui.

¹⁷⁵ Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!

⁵ Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! ⁶ Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. ⁷ Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!

³ Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legămînt vecinic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.

⁶ Sau sună cineva cu trîmbiţa într'o cetate, fără să se spăimînte poporul? Sau se întîmplă o nenorocire într'o cetate, fără s'o fi făcut Domnul?

⁷ Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpîneşti.``

² Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.

²⁴ Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?

⁸ Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.`` ⁹ Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

¹⁵ Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

¹⁷ El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

¹⁹ El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi -i scapă.

¹⁰ Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:,,Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n'are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!``

²⁰ Nu va frînge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, pînă va face să biruie judecata.

¹⁷ Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

¹⁵ Căci n'avem un Mare Preot, care să n'aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. ¹⁶ Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

² s'a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.

²⁵ Văzînd că nu -l poate birui, omul acesta l -a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s'a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. ²⁶ Omul acela a zis:,,Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.`` Dar Iacov a răspuns:,,Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.`` ²⁷ Omul acela i -a zis:,,Cum îţi este numele?``,,Iacov,`` a răspuns el. ²⁸ Apoi a zis:,,Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Celce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.``

¹⁰ Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi -i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.``

¹⁴ Lasă-mă să -i nimicesc şi să le şterg numele de subt ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decît poporul acesta.``

¹ Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic, ² zice despre Domnul:,,El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!`` <sup>3</sup> Da, El te scapă de laţul vînătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. <sup>4</sup> El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde supt aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! <sup>5</sup> Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua, <sup>6</sup> nici de ciuma, care umblă în întunerec, nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare. <sup>7</sup> O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. <sup>8</sup> Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi. <sup>9</sup> Pentrucă zici:,,Domnul este locul meu de adăpost!`` şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, ¹⁰ de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.

⁵ Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Ţoar, pînă la Eglat-Şelişia; căci suie, plîngînd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

⁸ ,,Aşa vorbeşte Domnul:,După cum cînd se găseşte zeamă într'un strugure, se zice:,Nu -l nimici, căci este o binecuvîntare în el!` tot aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.

³⁴ Strigătele Hesbonului răsună pînă la Eleale, şi glasul lor se aude pînă la Iahaţ, dela Ţoar pînă la Horonaim, pînă la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sînt prefăcute în pustiu.

⁵ N'a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi -a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i -a vindecat.

¹³ Dacă sîntem necredincioşi, totuş El rămîne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.

² în nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

²³ la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămînţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe cari le -a nimicit Domnul, în mînia şi urgia Lui, -

¹⁵ Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

⁶ Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

¹⁹ Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mîndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe cari le -a nimicit Dumnezeu.

¹⁶ Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

¹⁸ Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, cari au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo...

⁴⁰ Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe cari le -a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. -

⁶ Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într'o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.

⁴⁹ Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într'o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit. ⁵⁰ Ele s'au semeţit, şi au făcut urîciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cînd am văzut lucrul acesta.

⁸ ,,Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se sbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!

¹¹ ,,V'am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe cari le -a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v'aţi întors la Mine, zice Domnul...

⁹ De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu vecinic; rămăşiţa poporului Meu îi va jăfui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpîni.

²⁸ Ce s'a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; ²⁹ dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i -a pierdut pe toţi.

⁶ dacă a osîndit El la peire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,

³ Aceştia din urmă s'au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.

³⁴ ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

³⁸ Cu cădelniţele acestor oameni cari au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sînt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.

¹⁴ Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

³⁸ Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.``

²² Bărbaţii aceia s'au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. ²³ Avraam s'a apropiat, şi a zis:,,Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?`` <sup>24</sup> Poate că în mijlocul cetăţii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei? <sup>25</sup> Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?`` ²⁶ Şi Domnul a zis:,,Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.`` <sup>27</sup> Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă. <sup>28</sup> Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.`` <sup>29</sup> Avraam I -a vorbit mai departe, şi a zis:,,Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici pentru cei patruzeci.`` <sup>30</sup> Avraam a zis:,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.`` <sup>31</sup> Avraam a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, pentru cei douăzeci.`` <sup>32</sup> Avraam a zis:,,Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.`` Şi Domnul a zis:,,N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.`` ³³ După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s'a întors la locuinţa lui. Cei doi îngeri la Sodoma.

³ Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

¹ M'am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plîngerea mea.

¹ De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

² şi a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntînă s'a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s'au întunecat de fumul fîntînii.

¹⁰ va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. ¹¹ Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n'au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

⁹ Şi împăraţii pămîntului, cari au curvit şi s'au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii ei, o vor plînge şi o vor boci.

¹⁸ şi, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau:,,Care cetate era ca cetatea cea mare?``

³ Şi au zis a doua oară:,,Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!``

⁸ Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.``

¹ Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s'au potolit.

²² Dumnezeu Şi -a adus aminte de Rahela, a ascultat -o, şi a făcut -o să aibă copii.

⁵ Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpînirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, şi ca să împlinească astfel cuvîntul prin care Domnul S'a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

¹⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile cari trebuiesc păzite în ea!

²² Am poruncit şi Leviţilor să se curăţească, şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.

⁷ Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

⁸ El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,

⁴² Căci Şi -a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt, şi de robul Său Avraam.

⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,

²³ Pe Cel ce Şi -a adus aminte de noi, cînd eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!

²⁰ Domnul păzeşte pe toţi cei ce -L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.

³¹ Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, cari nu erau bune; vă va fi scîrbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urîciunilor voastre. ³² Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!``

²² Avram a răspuns împăratului Sodomei:,,Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului,

¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.

⁴ Năvalnic ca apele, -tu nu vei mai avea întîietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.

³ partea de miază-zi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pînă la Ţoar.

³⁶ Pentruce atîta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi -a venit şi din Asiria! ³⁷ Tot deacolo vei ieşi, cu mîinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în cari te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.``

⁸ căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.

¹ Adam s'a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis:,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!``

⁴ Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.

² Şi Sarai a zis lui Avram:,,Iată, Domnul m'a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.`` Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

⁴ El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s'a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpînă-sa.

²⁸ Şi -a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor.

⁸ Atunci Iuda a zis lui Onan:,,Du-te la nevasta fratelui tău, ia -o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.`` ⁹ Onan, ştiind că sămînţa aceasta n'are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său.

¹⁴ Atunci ea şi -a lepădat hainele de văduvă, s'a acoperit cu o măhramă, s'a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu -i fusese dată de nevastă. ¹⁵ Iuda a văzut -o, şi a luat -o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa. ¹⁶ S'a abătut la ea din drum, şi a zis:,,Lasă-mă să mă culc cu tine!`` Căci n'a cunoscut -o că era noru-sa. Ea a zis:,,Ce-mi dai ca să te culci cu mine?`` ¹⁷ El a răspuns:,,Am să-ţi trimet un ied din turma mea.`` Ea a zis:,,Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?`` ¹⁸ El a răspuns:,,Ce zălog să-ţi dau?`` Ea a zis:,,Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care -l ai în mînă.`` El i le -a dat. Apoi s'a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată dela el. ¹⁹ Ea s'a sculat, şi a plecat; şi -a scos mahrama şi s'a îmbrăcat iarăş în hainele de văduvă. ²⁰ Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n'a găsit -o. ²¹ A întrebat pe oamenii locului, şi a zis:,,Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?`` Ei au răspuns:,,N'a fost nici o curvă aici.`` ²² Adulamitul s'a întors la Iuda, şi i -a spus:,,N'am găsit -o; şi chiar oamenii de acolo au zis:,,N'a fost nici o curvă aici.`` <sup>23</sup> Iuda a zis:,,Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n'ai găsit -o.`` ²⁴ Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda:,,Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.`` Şi Iuda a zis:,,Scoateţi -o afară ca să fie arsă.`` ²⁵ După ce au scos -o afară, ea a trimes să spună socrului său:,,Dela omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.`` <sup>26</sup> Iuda le -a cunoscut, şi a zis:,,Ea este mai puţin vinovată decît mine, fiindcă n'am dat -o de nevastă fiului meu Şela.`` Şi nu s'a mai împreunat cu ea deatunci. ²⁷ Cînd i -a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni. ²⁸ Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i -a apucat mîna, şi a legat -o cu un fir roş, zicînd:,,Acesta a ieşit cel dintîi.`` <sup>29</sup> Dar el a tras mîna înapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis:,,Ce spărtură ai făcut!`` De aceea i -a pus numele Pereţ (Spărtură). ³⁰ În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu). Iosif în Egipt.

⁵ Cînd fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s'o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.

¹ Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice:,,Vom mînca pînea noastră înşine, şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!``

²¹ A băut vin, s'a îmbătat şi s'a desgolit în mijlocul cortului său.

³ Şi au zis unul către altul:,,Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.`` Şi cărămida le -a ţinut loc de piatră, iar smoala le -a ţinut loc de var.

⁶ Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sînge, ca să -i descopere goliciunea. Eu sînt Domnul. ⁷ Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu -i descoperi goliciunea.

³¹ Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, ³² dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. ³³ Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

¹⁵ Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi -l ameţeşti, ca să -i vezi goliciunea! ¹⁶ Te vei sătura de ruşine în loc de slavă; bea şi tu, şi desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.

¹⁹ ,,Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise:,Dacă moare fratele cuiva, şi -i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`

¹ Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. -

²⁹ Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi? ³⁰ Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. ³¹ Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, ³² dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. ³³ Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. ³⁴ Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg. ³⁵ ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``

³ ,,Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu -i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.``

⁴ îmi zic:,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?

¹⁶ Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

²⁶ Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

¹¹ Aceste lucruri li s'au întîmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfîrşiturile veacurilor. ¹² Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

⁷ Sfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.

⁸ Iată că am două fete cari nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit supt umbra acoperişului casei mele.``

⁷ Adoni-Bezec a zis:,,Şapte zeci de împăraţi, cu degetele cele mari dela mîni şi dela picioare tăiate, strîngeau mîncare subt masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut`.` L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.

³³ Samuel a zis:,,După cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.`` Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal.

¹⁵ Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi -l ameţeşti, ca să -i vezi goliciunea!

² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.

²⁹ Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El a făcut pe fiii lui fugari, Şi pe fetele lui le -a dat roabe Lui Sihon, împăratul Amoriţilor.

¹ Copiii lui Israel au pornit, şi au tăbărît în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului. ² Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor. ³ Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atît de mare la număr; l -a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel. ⁴ Moab a zis bătrînilor lui Madian:,,Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe cîmp.`` Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. <sup>5</sup> El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Rîu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să -l cheme, şi să -i spună:,,Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pămîntului, şi s'a aşezat în faţa mea. <sup>6</sup> Vino, te rog, să-mi blastămi pe poporul acesta, căci este mai puternic decît mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi -l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvintezi tu este binecuvîntat, şi pe cine blastămi tu este blăstămat.`` ⁷ Bătrînii lui Moab şi bătrînii lui Madian au plecat, avînd cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui Balac. ⁸ Balaam le -a zis:,,Rămîneţi aici peste noapte, şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.`` Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. <sup>9</sup> Dumnezeu a venit la Balaam, şi a zis:,,Cine sînt oamenii aceştia pe cari -i ai la tine?`` ¹⁰ Balaam a răspuns lui Dumnezeu:,,Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i -a trimes să-mi spună: ¹¹ ,,Iată, un popor a ieşit din Egipt, şi acopere faţa pămîntului; vino dar, şi blastămă -l; poate că aşa îl voi putea bate, şi -l voi izgoni.`` <sup>12</sup> Dumnezeu a zis lui Balaam:,,Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blastămi poporul acela, căci este binecuvîntat.`` ¹³ Balaam s'a sculat dimineaţa, şi a zis căpeteniilor lui Balac:,,Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.`` <sup>14</sup> Şi mai marii Moabului s'au sculat, s'au întors la Balac, şi i-au spus:,,Balaam n'a vrut să vină cu noi.`` ¹⁵ Balac a trimes din nou mai multe căpetenii mai cu vază decît cele dinainte. ¹⁶ Au ajuns la Balaam, şi i-au zis:,,Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor:,Nu mai pune piedici, şi vino la mine; ¹⁷ căci îţi voi da multă cinste, şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blastămă-mi poporul acesta!`` <sup>18</sup> Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac:,,Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n'aş putea să fac niciun lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. <sup>19</sup> Totuş vă rog, rămîneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.`` ²⁰ Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i -a zis:,,Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.`` <sup>21</sup> Balaam s'a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab. <sup>22</sup> Dumnezeu S'a aprins de mînie, pentrucă plecase. Şi Îngerul Domnului S'a aşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el. <sup>23</sup> Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă din teacă în mînă, s'a abătut din drum, şi a luat -o pe cîmp. Balaam şi -a bătut măgăriţa ca s'o aducă la drum. <sup>24</sup> Îngerul Domnului S'a aşezat într'o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era cîte un zid. <sup>25</sup> Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s'a strîns spre zid, şi a strîns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut -o din nou. <sup>26</sup> Îngerul Domnului a trecut mai departe, şi S'a aşezat într'un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta nici la stînga. <sup>27</sup> Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, şi s'a culcat subt Balaam. Balaam s'a aprins de mînie, şi a bătut măgăriţa cu un băţ. <sup>28</sup> Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam:,,Ce ţi-am făcut, de m'ai bătut de trei ori?`` ²⁹ Balaam a răspuns măgăriţei:,,Pentrucă ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mînă, te-aş ucide pe loc.`` <sup>30</sup> Măgăriţa a zis lui Balaam:,,Nu sînt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul pînă în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?`` Şi el a răspuns:,,Nu.`` <sup>31</sup> Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă în mînă. Şi s'a plecat, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt. <sup>32</sup> Îngerul Domnului i -a zis:,,Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la perzare, înaintea Mea. <sup>33</sup> Măgăriţa M'a văzut, şi s'a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s'ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorît, iar pe ea aş fi lăsat -o vie.`` ³⁴ Balaam a zis Îngerului Domnului:,,Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.`` <sup>35</sup> Îngerul Domnului a zis lui Balaam:,,Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe cari ţi le voi spune Eu.`` Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac. ³⁶ Balac a auzit că vine Balaam, şi i -a ieşit înainte pînă la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. ³⁷ Balac a zis lui Balaam:,,N'am trimes eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n'ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?`` <sup>38</sup> Balaam a răspuns lui Balac:,,Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe cari mi le va pune Dumnezeu în gură.`` ³⁹ Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la Chiriat-Huţot. ⁴⁰ Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimes din ei lui Balaam şi căpeteniilor cari erau cu el. ⁴¹ Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l -a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

¹ Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n'a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi -a întors faţa spre pustie. ² Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. ³ Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis:,,Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi, ⁴ Celce aude cuvintele lui Dumnezeu, Celce vede vedenia Celui Atotputernic, Celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi: ⁵ ,,Ce frumoase sînt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele! ⁶ Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lîngă un rîu, Ca nişte copaci de aloe pe cari i -a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lîngă ape. ⁷ Apa curge din găleţile lui, Şi sămînţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai pe sus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică. ⁸ Dumnezeu l -a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile cari se ridică împotriva lui, Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui. ⁹ Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine -l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!`` <sup>10</sup> Balac s'a aprins de mînie împotriva lui Balaam; a bătut din mîni, şi a zis lui Balaam:,,Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvîntat! <sup>11</sup> Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te -a împedecat s'o primeşti.`` ¹² Balaam a răspuns lui Balac:,,Eh! n'am spus eu oare solilor pe cari mi i-ai trimes, ¹³ că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n'aş putea să fac dela mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul? ¹⁴ Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremile cari vor urma.`` <sup>15</sup> Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis:,,Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi, <sup>16</sup> Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi: <sup>17</sup> Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set. <sup>18</sup> Se face stăpîn pe Edom, Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari. <sup>19</sup> Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.`` ²⁰ Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie:,,Amalec este cel dintîi dintre neamuri, Dar într'o zi va fi nimicit.`` <sup>21</sup> Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie:,,Locuinţa ta este tare de tot, Şi cuibul tău este pus pe stîncă. <sup>22</sup> Dar Cain va fi pustiit, Pînă ce te va lua prins Asur.`` ²³ Balaam a rostit următoarea proorocie:,,Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru? ²⁴ Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Şi la urmă vor fi nimicite şi ele.`` ²⁵ Balaam s'a sculat, a plecat, şi s'a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.

⁹ Domnul mi -a zis:,,Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpîneşti în ţara lui:,Arul l-am dat în stăpînire copiilor lui Lot.

¹⁹ şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpînit în ţara copiilor lui Amon: am dat -o în stăpînire copiilor lui Lot.

³ Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,

¹ Iată neamurile pe cari le -a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. ² El voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu -l cunoscuseră mai înainte. ³ Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau în muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului. ⁴ Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise. ⁵ Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor; ⁶ au luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor. ⁷ Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor. ⁸ Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i -a vîndut în mînile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim. ⁹ Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, care i -a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. ¹⁰ Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mînile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim. ¹¹ Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit. ¹² Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului. ¹³ Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor. ¹⁴ Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. ¹⁵ Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. ¹⁶ Ehud şi -a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins -o pe subt haine, în partea dreaptă. ¹⁷ A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. ¹⁸ Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari -l aduseseră. ¹⁹ El însuş s'a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis:,,Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.`` Împăratul a zis:,,Tăcere!`` Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară. ²⁰ Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis:,,Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.`` Eglon s'a sculat de pe scaun. <sup>21</sup> Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i -a împlîntat -o în pîntece. <sup>22</sup> Chiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s'a strîns în jurul ferului; căci n'a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat -o în trup aşa cum o înfipsese. <sup>23</sup> Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul. <sup>24</sup> Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s'au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis:,,Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.`` ²⁵ Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt. ²⁶ Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat -o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira. ²⁷ Cum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s'au pogorît cu el din munte, şi el s'a pus în fruntea lor. ²⁸ El le -a zis:,,Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.`` Ei s'au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n'au lăsat pe nimeni să treacă. ²⁹ Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n'a scăpat unul. ³⁰ În ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani. ³¹ După el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel.

¹⁰ şi că mi-am cumpărat deasemenea de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sînteţi martori azi despre aceasta!``

¹ După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i -a smerit, şi a luat din mîna Filistenilor cîrmuirea capitalei lor. ² A bătut pe Moabiţi, şi i -a măsurat cu o frînghie, punîndu -i să se culce la pămînt; a măsurat două frînghii ca să -i omoare, şi o frînghie plină, ca să -i lase vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit... un bir. ³ David a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba, cînd s'a dus să-şi aşeze iarăş stăpînirea peste rîul Eufrat. ⁴ David i -a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat vinele cailor de trăsură şi n'a păstrat cai decît pentru o sută de cară. ⁵ Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni. ⁶ David a pus strajă în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David ori unde se ducea. ⁷ Şi David a luat scuturile de aur, pe cari le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le -a adus la Ierusalim. ⁸ Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer. ⁹ Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer, ¹⁰ şi a trimes pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să -i ureze de bine, şi să -l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l -a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, şi vase de aramă. ¹¹ Împăratul David le -a închinat Domnului, cum închinase şi argintul şi aurul luat dela toate neamurile pe cari le biruise, ¹² din Siria, din Moab, dela fiii lui Amon, dela Filisteni, dela Amalec, şi din prada dela Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba. ¹³ La întoarcerea dela biruinţa lui asupra Sirienilor, David şi -a făcut iarăş un nume, bătînd în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi. ¹⁴ A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pretutindeni pe unde mergea. ¹⁵ David a împărăţit peste Israel, şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui. ¹⁶ Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori; ¹⁷ Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt; ¹⁸ Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.

¹ Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuş nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stîlpii lui Baal, pe cari -i făcuse tatăl său; ³ dar s'a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s'a abătut dela ele. ⁴ Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lîna lor. ⁵ La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s'a răsculat împotriva împăratului lui Israel. ⁶ Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria, şi a numărat pe tot Israelul. ⁷ A pornit, şi a trimes să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda:,,Împăratul Moabului s'a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?`` Iosafat a răspuns:,,Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.`` ⁸ Şi a zis:,,Pe care drum să ne suim?`` Ioram a zis:,,Pe drumul care duce în pustia Edomului.`` ⁹ Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului, au plecat; şi, după un drum de şapte zile, n'au avut apă pentru oştire şi pentru vitele cari veneau după ea. ¹⁰ Atunci împăratul lui Israel a zis:,,Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să -i dea în mînile Moabului!`` <sup>11</sup> Dar Iosafat a zis:,,Nu este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?`` Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns:,,Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mînile lui Ilie.`` <sup>12</sup> Şi Iosafat a zis:,,Cuvîntul Domnului este cu el.`` Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s'au pogorît la el. ¹³ Elisei a zis împăratului lui Israel:,,Ce am eu a face cu tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale.`` Şi împăratul lui Israel i -a zis:,,Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să -i dea în mînile Moabului!`` ¹⁴ Elisei a zis:,,Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că, dacă n'aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă, şi nici nu m'aş uita la tine. ¹⁵ Acum aduceţi-mi un cîntăreţ cu arfa.`` Şi pe cînd cînta cîntăreţul din arfă, mîna Domnului a fost peste Elisei. <sup>16</sup> Şi a zis:,,Aşa vorbeşte Domnul:,,Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lîngă groapă! <sup>17</sup> Căci aşa vorbeşte Domnul:,Nu veţi vedea vînt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuş valea aceasta se va umplea de apă, şi veţi bea, voi, turmele voastre şi vitele voastre. <sup>18</sup> Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mînile voastre; <sup>19</sup> veţi sfărîma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă, şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.`` ²⁰ Şi dimineaţa, în clipa cînd se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, şi s'a umplut ţara de apă. ²¹ Însă, toţi Moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vîrstă să poarte armele şi mai mari chiar, şi au stătut la hotar. ²² S'au sculat disdedimineaţă, şi cînd a strălucit soarele peste ape, Moabiţii au văzut în faţa lor apele roşi ca sîngele. ²³ Ei au zis:,,Este sînge! Împăraţii au scos sabia între ei, s'au tăiat unii pe alţii; acum, la pradă, Moabiţi!`` ²⁴ Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s'a sculat, şi a bătut pe Moab, care a luat -o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară, şi au bătut pe Moab. ²⁵ Au sfărîmat cetăţile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset, din care n'au lăsat decît pietrele. ²⁶ Împăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni, cari scoteau sabia, să-şi croiască drum pînă la împăratului Edomului; dar n'au putut. ²⁷ A luat atunci pe fiul său întîi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l -a adus ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mînie a cuprins pe Israel, care s'a depărtat de împăratul Moabului, şi s'a întors în ţară.

⁶ Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor Filistenilor, şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit. ⁷ Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i -a vîndut în mînile Filistenilor şi în mînile fiilor lui Amon. ⁸ Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel cari erau de cealaltă parte a Iordanului în ţara Amoriţilor în Galaad. ⁹ Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într'o mare strîmtorare. ¹⁰ Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi au zis:,,Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.`` <sup>11</sup> Domnul a zis copiilor lui Israel:,,Nu v'am izbăvit Eu de Egipteni, de Amoriţi, de fiii lui Amon, şi de Filisteni? <sup>12</sup> Şi cînd v'au apăsat Sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v'am izbăvit Eu din mînile lor? <sup>13</sup> Dar voi M'aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi. <sup>14</sup> Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe cari i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!`` ¹⁵ Copiii lui Israel au zis Domnului:,,Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!`` <sup>16</sup> Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S'a îndurat de suferinţele lui Israel. <sup>17</sup> Fiii lui Amon s'au strîns şi au tăbărît în Galaad, şi copiii lui Israel s'au strîns şi au tăbărît la Miţpa. <sup>18</sup> Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia:,,Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.``

⁶ Ei au zis lui Iefta:,,Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.`` <sup>7</sup> Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului:,,Nu m'aţi urît voi, şi nu m'aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniţi la mine acum cînd sînteţi în strîmtorare?`` ⁸ Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta:,,Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.`` <sup>9</sup> Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului:,,Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?`` ¹⁰ Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta:,,Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.`` <sup>11</sup> Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l -a pus în fruntea lui, şi l -a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe cari le rostise. <sup>12</sup> Iefta a trimes soli împăratului fiilor lui Amon, ca să -i spună:,,Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?`` ¹³ Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta:,,Pentrucă Israel, cînd s'a suit din Egipt, a pus mîna pe ţara mea, dela Arnon pînă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi -o înapoi acum de bună voie.`` <sup>14</sup> Iefta a trimes iarăş soli împăratului fiilor lui Amon, <sup>15</sup> ca să -i spună:,,Aşa vorbeşte Iefta.,Israel n'a pus mîna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. <sup>16</sup> Căci, cînd s'a suit Israel din Egipt, a mers în pustie pînă la marea Roşie şi a ajuns la Cades. <sup>17</sup> Atunci Israel a trimes soli împăratului Edomului, ca să -i spună:,Lasă-mă să trec prin ţara ta.` Dar împăratul Edomului n'a voit. A trimes şi la împăratul Moabului, şi nici el n'a vrut. Şi Israel a rămas la Cades. <sup>18</sup> Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. <sup>19</sup> Israel a trimes soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i -a zis:,Lasă-mă să trec prin ţara ta pînă la locul spre care mergem.` <sup>20</sup> Dar Sihon n'a avut încredere în Israel, ca să -l lase să treacă pe ţinutul lui; şi -a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel. <sup>21</sup> Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mînile lui Israel, care i -a bătut. Israel a pus mîna pe toată ţara Amoriţilor, cari erau aşezaţi în ţara aceasta. <sup>22</sup> Au pus mîna pe tot ţinutul Amoriţilor, dela Arnon pînă la Iaboc, şi dela pustie pînă la Iordan. <sup>23</sup> Şi acum, cînd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpîneşti ţara? <sup>24</sup> Oare ce-ţi dă în stăpînire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpîni? Şi tot ce ne -a dat în stăpînire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim! <sup>25</sup> Eşti tu mai bun decît Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S'a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? <sup>26</sup> Iată că sînt trei sute de ani de cînd locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile cari sînt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? <sup>27</sup> Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.`` ²⁸ Împăratul fiilor lui Amon n'a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună. ²⁹ Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. ³⁰ Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis:,,Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon, ³¹ ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi -l voi aduce ca ardere de tot.`` <sup>32</sup> Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i -a dat în mînile lui. <sup>33</sup> Le -a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. <sup>34</sup> Iefta s'a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i -a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n'avea fii şi nici altă fată. <sup>35</sup> Cum a văzut -o, el şi -a rupt hainele, şi a zis::,,Ah! fata mea! adînc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n'o pot întoarce.`` ³⁶ Ea i -a zis:,,Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ţi -a ieşit din gură, acum cînd Domnul te -a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.`` <sup>37</sup> Şi ea a zis tatălui său:,,Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plîng fecioria cu tovarăşele mele.`` ³⁸ El a răspuns:,,Du-te!`` Şi a lăsat -o slobodă două luni. Ea s'a dus cu tovarăşele ei, şi şi -a plîns fecioria pe munţi. ³⁹ După cele două luni, s'a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s'a făcut în Israel obiceiul ⁴⁰ că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

¹ Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş:,,Fă... legămînt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.`` <sup>2</sup> Dar Nahaş, Amonitul, le -a răspuns:,,Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.`` ³ Bătrînii din Iabes i-au zis:,,Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimetem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie``. <sup>4</sup> Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plîns. <sup>5</sup> Saul tocmai se întorcea dela cîmp, în urma boilor, şi a întrebat:,,Ce are poporul de plînge?`` I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. ⁶ Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s'a mîniat foarte tare. ⁷ A luat o păreche de boi, i -a tăiat în bucăţi, şi le -a trimes prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicînd:,,Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel``. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. <sup>8</sup> Saul le -a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii. <sup>9</sup> Ei au zis solilor cari veniseră:,,Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: Mîne, cînd va dogorî soarele, veţi avea ajutor``. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, cari s'au umplut de bucurie, ¹⁰ şi au zis Amoniţilor:,,Mîine ne vom supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea``. <sup>11</sup> A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţei, şi i-au bătut pînă la căldura zilei. Ceice au scăpat, au fost risipiţi, şi n'au mai rămas doi laolaltă dintre ei. <sup>12</sup> Poporul a zis lui Samuel:,,Cine zicea:,Saul să domnească peste noi? `Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să -i omorîm.`` ¹³ Dar Saul a zis:,,Nimeni nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel``. <sup>14</sup> Şi Samuel a zis poporului:,,Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.`` ¹⁵ Tot poporul s'a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe... de mulţămire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s'au veselit foarte mult acolo.

¹ După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun. ² David a zis:,,Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine``. Şi David a trimes pe slujitorii săi să -l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, <sup>3</sup> căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor Hanun:,,Crezi că David îţi trimete oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s'o nimicească îşi trimete el slujitorii la tine?`` ⁴ Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul. ⁵ David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună:,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.`` <sup>6</sup> Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri dela Sirienii din Bet-Rehob şi dela Sirienii din Ţoba, o mie de oameni dela împăratul din Maaca, şi douăsprezece mii de oameni dela oamenii din Tob. <sup>7</sup> La auzul acestei veşti, David a trimes împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji. <sup>8</sup> Fiii lui Amon au ieşit, şi s'au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; Sirienii din Ţoba şi din Rehob, şi oamenii din Tob şi din Maaca, erau deoparte în cîmpie. <sup>9</sup> Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat -o împotriva Sirienilor; <sup>10</sup> şi a pus subt porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon. <sup>11</sup> El a zis:,,Dacă Sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut. <sup>12</sup> Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul noastru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul... să facă ce va crede!`` ¹³ Ioab cu poporul lui a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au luat -o la fugă dinaintea lui. ¹⁴ Şi cînd au văzut fiii lui Amon, că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, şi au intrat în cetate. Ioab a plecat dela fiii lui Amon, şi s'a întors la Ierusalim. ¹⁵ Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strîns puterile. ¹⁶ Hadarezer a trimes după Sirienii, care erau de cealaltă parte a Rîului; şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer. ¹⁷ Au dat de veste lui David care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul, şi a venit la Helam: Sirienii s'au pregătit de au ieşit înaintea lui David, şi au început lupta cu el. ¹⁸ Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le -a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc. ¹⁹ Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s'au supus. Şi Sirienii n'au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

¹ În vremea aceea, s'a cetit în faţa poporului în cartea lui Moise, şi s'a găsit scris că Amonitul şi Moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, ² pentrucă nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîne şi apă, şi pentrucă tocmiseră împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să -i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare. ³ Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toţi străinii.

²³ Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte Iudei, cari îşi luaseră neveste Asdodiene, Amonite şi Moabite. ²⁴ Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană, şi nu ştiau să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decît limba cutărui sau cutărui popor. ²⁵ I-am mustrat, şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicînd:,,Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. ²⁶ Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuş, femeile străine l-au tîrît şi pe el în păcat. ²⁷ Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvîrşiţi o nelegiuire atît de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luînd neveste străine?`` ²⁸ Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit dela mine.

⁴ ,,Veniţi``, zic ei,,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!`` ⁵ Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta: ⁶ corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii, ⁷ Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului. ⁸ Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

¹⁴ ci vor sbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jăfui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mînilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi.