James 3:6 Cross References - Romanian

⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.

⁴ Atunci şarpele a zis femeii:,,Hotărît, că nu veţi muri: ⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul``. ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

¹¹ Fiul femeii israelite a hulit şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mamă-sa se numea Şelomit, fata lui Dibri, din seminţia lui Dan.

² Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mîncat, şi s'a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor.

¹⁶ Iată, ele sînt acelea cari, după cuvîntul lui Balaam, au tîrît pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.

⁶ Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneşte la sînul tău, sau prietenul tău pe care -l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţîţă în taină, zicînd:,,Haidem, şi să slujim altor dumnezei!`` -dumnezei pe cari nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,

⁴ Iefta a strîns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiţii ziceau:,,Sînteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!`` <sup>5</sup> Galaadiţii au pus mîna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi cînd unul din fugarii lui Efraim, zicea:,,Lasă-mă să trec!`` bărbaţii Galaadului îl întrebau:,,Eşti Efraimit?`` Dacă răspundea:,,Nu,`` ⁶ atunci îi ziceau:,,Ei bine, zi Şibolet.`` Şi el zicea:,,Sibolet``, căci nu putea să -l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi -l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

¹⁵ Ea i -a zis:,,Cum poţi spune:,Te iubesc!` cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.`` <sup>16</sup> Fiindcă ea îl necăjea şi -l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s'a umplut de o nelinişte de moarte, <sup>17</sup> şi -a deschis toată inima faţă de ea, şi i -a zis:,,Briciul n'a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m'ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om``. ¹⁸ Dalila, văzînd că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună:,,Suiţi-vă de data aceasta, căci mi -a deschis toată inima lui``. Şi domnitorii Filistenilor s'au suit la ea, şi au adus argintul în mîni. <sup>19</sup> Ea l -a adormit pe genunchii ei. Şi chemînd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să -l slăbească. El şi -a pierdut puterea. <sup>20</sup> Atunci ea a zis:,,Filistenii sînt asupra ta, Samson!`` Şi el s'a trezit din somn, şi a zis:,,Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura``. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

⁹ Doeg, Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.... ¹⁰ Ahimelec a întrebat pe Domnul pentru el, i -a dat merinde şi i -a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.`` <sup>11</sup> Împăratul a trimes după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii cari erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat. <sup>12</sup> Saul a zis:,,Ascultă, fiul lui Ahitub!`` El a răspuns:,,Iată-mă, domnul meu!`` <sup>13</sup> Saul i -a zis:,,Pentruce v'aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentruce i-ai dat pîne şi o sabie, şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?`` ¹⁴ Ahimelec a răspuns împăratului:,,Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui, şi înconjurat cu cinste în casa ta? ¹⁵ Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nici o vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic nici lucru mare.`` <sup>16</sup> Împăratul a zis:,,Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.`` ¹⁷ Şi împăratul a zis alergătorilor cari stăteau lîngă el:,,Întoarceţi-vă, şi omorîţi pe preoţii Domnului; căci s'au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.`` Dar slujitorii împăratului n'au voit să întindă mîna ca să lovească pe preoţii Domnului.

²⁶ Absalom a zis:,,Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.`` Împăratul i -a răspuns:,,Pentruce să vină el cu tine?`` ²⁷ În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi. ²⁸ Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi:,,Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice:,Loviţi pe Amnon!` atunci să -l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!`` ²⁹ Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s'au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.

² Se scula disdedimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi oridecîteori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea:,,Din ce cetate eşti?`` După ce -i răspundea:,,Sînt din cutare seminţie a lui Israel,`` ³ Absalom îi zicea:,,Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.`` <sup>4</sup> Absalom zicea:,,De m'ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.`` ⁵ Şi cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, şi -l săruta. ⁶ Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom cîştiga inima oamenilor lui Israel.

²⁰ Absalom a zis lui Ahitofel:,,Sfătuiţi-vă împreună; ce avem de făcut?``

⁴³ Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda:,,Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentruce ne-aţi nesocotit? N'am fost noi cei dintîi cari am spus să se întoarcă împăratul nostru?`` Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.

⁵ Nevastă-sa Izabela a venit la el, şi i -a zis:,,Pentruce îţi este tristă inima şi nu mănînci?`` <sup>6</sup> El i -a răspuns:,,Am vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis:,Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.`` Dar el a zis:,,Nu pot să-ţi dau via mea!`` <sup>7</sup> Atunci Izabela, nevasta lui, i -a zis:,,Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănîncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!`` ⁸ Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le -a trimes bătrînilor şi dregătorilor cari locuiau cu Nabot în cetatea lui. ⁹ Iată ce a scris în aceste scrisori:,,Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului, ¹⁰ şi puneţi -i în faţă doi oameni de nimic, cari să mărturisească astfel împotriva lui:,Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!` Apoi scoateţi -l afară, împroşcaţi -l cu pietre, şi să moară.`` <sup>11</sup> Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii şi dregatorii cari locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe cari li le trimisese ea. <sup>12</sup> Au vestit un post, şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. <sup>13</sup> Cei doi oameni de nimic au venit şi s'au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot:,,Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!`` Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit. ¹⁴ Şi au trimes să spună Izabelei:,,Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.`` <sup>15</sup> Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab:,,Scoală-te şi ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n'a vrut să ţi -o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.``

¹³ Împăratul le -a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrînilor, ¹⁴ şi le -a vorbit aşa, după sfatul tinerilor:,,Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v'a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.`` <sup>15</sup> Astfel împăratul n'a ascultat pe popor; căci aşa rînduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care -l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. <sup>16</sup> Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu -l ascultă, poporul a răspuns împăratului:,,Ce parte avem noi cu David? Noi n'avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!`` Şi tot Israelul s'a dus în corturile lui.

¹⁷ Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrîngere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.

³ Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

² Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare! ³ Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!

³ Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -

¹⁰ Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! ¹¹ Dacă-ţi vor zice:,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; ¹² haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă; ¹³ vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă; ¹⁴ vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -

¹⁹ martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

⁵ ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

²¹ Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare. ²² De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ²³ ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

¹ Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

²⁷ Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. -

²⁰ Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte. ²¹ După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

²⁷ ,,Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mînia Lui este aprinsă, şi un pîrjol puternic; buzele Lui sînt pline de urgie, şi limba Lui este ca un foc mistuitor;

¹⁰ Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -,,Învinuiţi -l``, strigă ei;,,haidem să -l învinuim!`` Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic:,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!``

¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul:,,Iată, te izgonesc de pe pamînt, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sînt o răzvrătire împotriva Domnului.``

²² Dar Eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său:,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine -i va zice:,Nebunule`, va cădea supt pedeapsa focului gheenei.

²⁴ Cînd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis:,,Omul acesta nu scoate dracii decît cu Beelzebul, domnul dracilor!``

³² Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. ³³ Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. ³⁴ Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit.

¹¹ Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.`` <sup>12</sup> Atunci ucenicii Lui s'au apropiat, şi I-au zis:,,Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?`` ¹³ Drept răspuns, El le -a zis:,,Orice răsad, pe care nu l -a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. ¹⁴ Lăsaţi -i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.`` <sup>15</sup> Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis:,,Desluşeşte-ne pilda aceasta.`` ¹⁶ Isus a zis:,,Şi voi tot fără pricepere sînteţi? ¹⁷ Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna? ¹⁸ Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. ¹⁹ Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. ²⁰ Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.``

¹⁵ Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă.

²⁰ El le -a mai zis:,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om. ²¹ Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, ²² furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

⁵⁵ Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să -L omoare; dar nu găseau nici una. ⁵⁶ Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. ⁵⁷ Unii s'au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:

²⁴ şi a strigat:,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.`

³ Petru i -a zis:,,Anania, pentruce ţi -a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, cari au zis:,,Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfînt şi împotriva Legii.

³⁰ şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

¹³ Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă; ¹⁴ gura le este plină de blestem şi de amărăciune;

¹⁷ Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit -o. Depărtaţi-vă de ei. ¹⁸ Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

¹³ Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos. ¹⁴ Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. ¹⁵ Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor.

³ Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. ⁴ Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.

⁸ Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v'ar putea ieşi din gură. ⁹ Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v'aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,

⁹ Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, ¹⁰ şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n'au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi. ¹¹ Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: ¹² pentruca toţi cei ce n'au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.

¹¹ cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un cîştig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le înveţe.

⁷ Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?

¹ În norod s'au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i -a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. ² Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

³ Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor,

¹⁰ De aceea, cînd voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe cari le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atît; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să -i primească, şi -i dă afară din Biserică.

⁸ Totuş oamenii aceştia, tîrîţi de visările lor, îşi pîngăresc la fel trupul, nesocotesc stăpînirea şi batjocoresc dregătoriile. ⁹ Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n'a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis:,,Domnul să te mustre!`` ¹⁰ Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceeace ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.

¹⁵ ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.`` ¹⁶ Ei sînt nişte cîrtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru cîştig. ¹⁷ Dar voi, prea iubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. ¹⁸ Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite.

¹⁴ Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănînce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie. ¹⁵ Tot aşa, şi tu ai cîţiva cari, deasemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

¹ Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicîndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. ² Fiara, pe care am văzut -o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i -a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpînire mare. ³ Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pămîntul se mira după fiară. ⁴ Şi au început să se închine balaurului, pentrucă dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd:,,Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?`` ⁵ I s'a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s'a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

¹⁴ Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

²³ Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, -pentrucă negustorii tăi erau mai marii pămîntului, pentrucă toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,

²⁰ Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.