Job 15 Cross References - Romanian

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis: ² ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit? ³ Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic? ⁴ Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu. ⁵ Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni. ⁶ Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta. ⁷ Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? ⁸ Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine? ⁹ Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi? ¹⁰ Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău. ¹¹ Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?... ¹² Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi? ¹³ Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea? ¹⁴ ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană? ¹⁵ Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui, ¹⁶ cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa! ¹⁷ Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, ¹⁸ ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor, ¹⁹ cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă. ²⁰ ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit. ²¹ Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. ²² El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă; ²³ aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului. ²⁴ Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. ²⁵ Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic, ²⁶ şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. ²⁷ Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză, ²⁸ şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate. ²⁹ Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt. ³⁰ Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. ³¹ Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata. ³² Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi. ³³ Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. ³⁴ Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul. ³⁵ El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

¹¹ Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari -l loviseră. S'au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să -i plîngă de milă şi să -l mîngîie.

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

⁷ Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman:,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

⁹ Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

²⁶ Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

² ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

² ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate? ³ Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

² Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

¹ Lui Efraim îi place vîntul şi aleargă după vîntul de răsărit; zilnic măreşte minciuna şi înşelătoria; face legămînt cu Asiria, şi duc untdelemn în Egipt.

¹³ Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!

⁴ Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic. ⁵ O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

² ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi. ³ Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

¹ Iov a luat cuvîntul şi a zis: ² ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! ³ Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

¹³ ,Cuvintele voastre sînt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi:,Ce-am spus noi împotriva Ta?`` <sup>14</sup> ,,Aţi zis:,Degeaba slujim lui Dumnezeu; şi ce am cîştigat dacă am păzit poruncile Lui, şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor? <sup>15</sup> Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, şi scapă!`` -

³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.``

⁶ Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

⁴ este plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, ⁵ zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi cari cred că evlavia este un izvor de cîştig. Fereşte-te de astfel de oameni.

¹³ Saul a murit, pentrucă s'a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvînt nu l -a păzit, şi pentrucă a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii. ¹⁴ N'a întrebat pe Domnul: deaceea Domnul l -a omorît, şi împărăţia a dat -o lui David, fiul lui Isai.

⁵ Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? ⁶ Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

⁸ Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

¹⁴ Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

¹⁰ Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.`` ² Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura. ³ Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

¹²⁶ Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.

¹⁴ Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc în aşternutul lor; turbează după grîu şi must, şi se răzvrătesc împotriva Mea.

¹⁰ Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să -l ardă, ridicîndu -i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei:,,Mai este cineva cu tine?`` Acela va răspunde:,,Nimeni``... Iar celalt va zice:,,Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!``

⁶ pe cei ce s'au abătut dela Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.``

¹ Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

³¹ Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

²¹ Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

¹³ El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

²² Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. ²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. ²⁴ Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

⁶ Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

¹⁹ Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri. ²⁰ Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

² Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! ³ Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. - ⁴ Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

³ Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

² Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare! ³ Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!

³ ,,Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sînt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.`` <sup>4</sup> ,,Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele, şi orice prieten umblă cu bîrfeli. <sup>5</sup> Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.`` -

⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun de cît minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.

²¹ Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, ²² furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

⁴⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

²⁶ Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.

⁵ Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! ⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei. ⁷ Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc, ⁸ dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.

²⁰ Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

⁸ Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale: ⁹ ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine. ¹⁰ Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui; ¹¹ îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.` ¹² Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.

⁵ Iov a zis:,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; ⁶ am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.` <sup>7</sup> Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa, <sup>8</sup> care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi? <sup>9</sup> Căci el a zis:,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

² ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu, ³ cînd zici:,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

⁸ Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

³ ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -

⁸ Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.

³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.``

⁶⁵ Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis:,,A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

²² Stăpînul i -a zis:,,Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n'am pus şi secer ce n'am sămănat;

¹ Adam s'a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis:,,Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!``

¹² La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.

¹⁰ Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

⁴ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. ⁵ Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? ⁶ Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, ⁷ atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? ⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei? ⁹ Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; ¹⁰ cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; ¹¹ cînd am zis:,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` <sup>12</sup> De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, <sup>13</sup> ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? <sup>14</sup> Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? <sup>15</sup> Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? <sup>16</sup> Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? <sup>17</sup> Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? <sup>18</sup> Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. <sup>19</sup> Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa? <sup>20</sup> Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? <sup>21</sup> Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! <sup>22</sup> Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, <sup>23</sup> pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? <sup>24</sup> Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? <sup>25</sup> Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, <sup>26</sup> pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; <sup>27</sup> pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? <sup>28</sup> Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? <sup>29</sup> Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, <sup>30</sup> ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească? <sup>31</sup> Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului? <sup>32</sup> Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? <sup>33</sup> Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt? <sup>34</sup> Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape? <sup>35</sup> Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele:,Iată-ne?` ³⁶ Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? ³⁷ Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, ³⁸ pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună? ³⁹ Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei, ⁴⁰ cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor? ⁴¹ Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

² Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

²² Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. ²³ Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul. ²⁴ Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape; ²⁵ am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

²⁹ Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

⁶ şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

² ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

⁵ O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat! ⁶ Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

⁴ Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

¹⁴ Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

³² Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.

¹⁸ Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvîntul Lui? Cine a plecat urechea la cuvîntul Lui şi cine l -a auzit?

⁷ Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.

²⁵ În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul şi a zis:,,Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.

¹¹ Isus le -a răspuns:,,Pentrucă vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat.

³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:,,Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.``

¹⁵ Nu vă mai numesc robi, pentrucă robul nu ştie ce face stăpînul său; ci v'am numit prieteni, pentrucă v'am făcut cunoscut tot ce am auzit dela Tatăl Meu.

³⁴ Şi în adevăr,,,cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

²⁵ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, ²⁶ dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, -

⁹ Dar, după cum este scris:,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.`` ¹⁰ Nouă însă Dumnezeu ni le -a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu. ¹¹ În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

¹⁶ Căci,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să -I poată da învăţătură?`` Noi însă avem gîndul lui Hristos.

³ Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

³ Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală! ⁴ Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

⁷ La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că,,este al lui Hristos``, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa sîntem şi noi.

⁵ Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia,,nespus de aleşi!``

²¹ Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva-vorbesc în nebunie-pot pune şi eu înainte. ²² Sînt ei Evrei? Şi eu sînt! -Sînt ei Israeliţi? Şi eu sînt! -Sînt ei sămînţă a lui Avraam? Şi eu sînt! - ²³ Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! ²⁴ De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una; ²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s -a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării. ²⁶ Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. ²⁷ În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! ²⁸ Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. ²⁹ Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard? ³⁰ Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

⁷ Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.

⁸ Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. - ⁹ Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. - ¹⁰ Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

²⁰ El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

⁶ Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis:,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu. ⁷ Eu îmi ziceam:,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`

³¹ Perii albi sînt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii. -

²⁴ Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis:,,Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?``

⁸ Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu. ⁹ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. ¹⁰ El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii. ¹¹ El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi. ¹² El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească. ¹³ El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate: ¹⁴ dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea. ¹⁵ Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici. ¹⁶ Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura. ¹⁷ Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. ¹⁸ El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte. ¹⁹ De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul. ²⁰ El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război. ²¹ Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea. ²² Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului. ²³ Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine. ²⁴ Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi, ²⁵ îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp. ²⁶ Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.

¹³ Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El. ¹⁴ Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. ¹⁵ Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; ¹⁶ îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs. ¹⁷ Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii. ¹⁸ Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. ¹⁹ Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

⁸ Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

¹⁶ Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

³ Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri, ⁴ care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz! ⁵ Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.

⁶ Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.

¹³ Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

² Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

¹⁹ Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!

¹³ clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

⁹ Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

³ Petru i -a zis:,,Anania, pentruce ţi -a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? ⁴ Dacă n'o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut -o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s'a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N'ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.``

²² Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

¹⁴ Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit. ¹⁵ Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

⁴ A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

³ Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

²⁵ Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic, ²⁶ şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. ²⁷ Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

¹³ Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!

¹³ ,Cuvintele voastre sînt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi:,Ce-am spus noi împotriva Ta?``

⁷ Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. ⁸ Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

² Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul. ³ De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. ⁴ Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului. ⁵ Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! ⁶ Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.

⁴⁶ Cînd vor păcătui împotriva Ta, -căci nu este om care să nu păcătuiască, -şi Te vei mînia împotriva lor şi -i vei da în mîna vrăjmaşului, care -i va duce robi într'o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:

³⁶ Cînd vor păcătui împotriva Ta, -căci nu este om care să nu păcătuiască, -şi cînd vei fi mîniat împotriva lor şi -i vei da în mîna vrăjmaşului, care -i va duce robi într'o ţară depărtată sau apropiată:

² ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

⁴ Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

⁴ Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? ⁵ Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui; ⁶ cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme, fiul omului, care nu este decît un viermuşor!``

³ Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

⁵ Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m'a zămislit mama mea.

⁹ Cine poate zice:,,Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu?`` -

²⁰ Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

²⁹ Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.

⁶ Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

¹⁸ Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce -i drept, am voinţa să fac binele, dar n'am puterea să -l fac.

²² Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos.

² în cari trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. ³ Între ei eram şi noi toţi odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămînteşti, cînd făceam voile firii pămînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii ai mîniei, ca şi ceilalţi.

⁸ Dacă zicem că n'avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. ⁹ Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. ¹⁰ Dacă zicem că n'am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi.

¹⁸ Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¹ Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?

⁵ Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui;

² Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau. ³ Strigau unul la altul, şi ziceau:,,Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui``! <sup>4</sup> Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s'a umplut de fum. <sup>5</sup> Atunci am zis:,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!``

¹⁹ cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¹² Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

⁷ Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

⁶ De aceea mi -e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.``

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui:,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele. ² Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu. ³ Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

³ Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

²⁸ Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -

²⁸ Fiindcă n'au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i -a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. ²⁹ Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori, ³⁰ bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

⁹ Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat, ¹⁰ după cum este scris:,,Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar. ¹¹ Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. ¹² Toţi s'au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. ¹³ Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; supt buze au venin de aspidă; ¹⁴ gura le este plină de blestem şi de amărăciune; ¹⁵ au picioarele grabnice să verse sînge; ¹⁶ prăpădul şi pustiirea sînt pe drumul lor; ¹⁷ nu cunosc calea păcii; ¹⁸ frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.`` ¹⁹ Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

³ Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndu-ne unii pe alţii.

²⁷ Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``

¹ Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

² ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

² ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

⁸ Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -

¹⁸ Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!

³ Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, ⁴ nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut. ⁵ El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ⁶ ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;

¹⁹ Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.

²⁵ Lui Eber i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s'a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.

³² Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile cari s'au răspîndit pe pămînt după potop.

⁸ Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Cînd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,

¹⁷ Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, şi nu vor mai trece străinii prin el.

¹ Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

¹³ Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

³ Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!`` ⁴ Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

¹² Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

³ Iată cel mai mare rău în tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.

¹⁹ şi voi zice sufletului meu:,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!` <sup>20</sup> Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?` ²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.``

²² Dar ştim că pînă în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.

¹ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. ² Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă! ⁴ Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. ⁵ Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V'aţi săturat inimile chiar într'o zi de măcel. ⁶ Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!

⁹ Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis:,,Unde eşti?`` <sup>10</sup> El a răspuns:,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică, pentrucă eram gol, şi m'am ascuns.``

³⁶ În inima acelora dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi îi va urmări pănă şi foşnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi.

³⁶ Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i -a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei. ³⁷ Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i -a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s'a făcut ca o piatră. ³⁸ Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.

⁶ Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul:,,Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.``

¹³ Într'o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut, ¹⁴ a venit la Iov un sol, care a zis:,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei. ¹⁵ Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` <sup>16</sup> Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` ¹⁷ Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` <sup>18</sup> Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut. <sup>19</sup> Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.``

¹¹ De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.

⁵ biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? ⁶ Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori, ⁷ va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice:,Unde este?`

²² În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui. ²³ Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi. ²⁴ Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă. ²⁵ Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

²⁰ Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.

¹⁸ Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd. ¹⁹ Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic. ²⁰ Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

⁷ Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

²⁶ de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza, ²⁷ cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

²¹ Într'o zi anumită, Irod s'a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea. ²² Norodul a strigat:,,Glas de Dumnezeu, nu de om!`` ²³ Îndată l -a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.

¹⁰ Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.

³ Cînd vor zice:,,Pace şi linişte!`` atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

¹¹ Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.

³³ Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis:,,Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?``

¹¹ La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¹⁶ Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

²⁹ Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

¹⁴ Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne.

²¹ El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămînd, şi, cînd îi va fi foame, se va mînia, şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întunerec beznă.

⁵ Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s'a dus de s'a spînzurat.

¹² Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.``

⁵ 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci. ⁶ Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

¹² Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

¹⁸ Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

³ Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii. ⁴ Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

¹⁵ Umblă încoace şi încolo după hrană, şi petrec noaptea ne sătui.

¹⁰ Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!

⁸ Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întunerec. Tot ce va veni este deşertăciune.

⁶ Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

⁹ Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

² O zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n'a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

²⁰ Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

¹⁵ Ziua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime,

²⁷ ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

³⁷ au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, - ³⁸ ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.

² ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, ³ ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! ⁴ Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

¹⁴³ Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.

²⁷ cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

¹¹ Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

³⁴ Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

³ ,,Am dat poruncă sfintei Mele oştiri-zice Domnul-am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.``

³⁷ A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare. ³⁸ Isus le -a zis atunci:,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.``

⁹ Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

² Faraon a răspuns:,,Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?`` Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.`` ³ Ei au zis:,,Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.``

¹⁷ Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu -l laşi să plece,

²³ Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,

⁷ Filistenii s'au temut, pentrucă au crezut că Dumnezeu venise în tabără.,Vai de noi!` au zis ei,,căci n'a fost aşa ceva pînă acum. ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mîna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii în pustie. ⁹ Întăriţi-vă, şi fiţi oameni, Filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi Evreilor, cum v'au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!``

⁶ Pentruce să vă împietriţi inima, cum şi-au împietrit inima Egiptenii şi Faraon? Nu i -a pedepsit El şi n'au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece?

⁹ Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

⁹ Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui? ¹⁰ Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă! ¹¹ Varsă-ţi valurile mîniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!

⁷ ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``

⁹ îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

¹¹ şi zice:,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

⁹ Scoateţi strigăte de război cît voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi ceice locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. ¹⁰ Faceţi la planuri, cît voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotărîri cît voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel).``

¹² Dar, dupăce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi-zice Domnul-pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngîmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe, ¹³ căci el a zis:,,Prin puterea mînei mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, -căci sînt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jăfuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; ¹⁴ am pus mîna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strîng nişte ouă părăsite, aşa am strîns eu tot pămîntul: niciunul n'a mişcat vreo aripă, nici n'a deschis ciocul, ca să ciripească. -

⁴ N'am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor, şi -i voi arde pe toţi,

⁴ Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintîi şi Acelaş pînă în cele din urmă veacuri. ⁵ Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie şi vin. ⁶ Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său:,Fii cu inimă!` <sup>7</sup> Lemnarul îmbărbătează pe argintar; celce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare:,Este bună!` şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.``

²³ Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n'aud, şi nici nu pricep nimic, şi n'ai slăvit pe Dumnezeul în mîna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

⁵ ,,Cine eşti Tu, Doamne?`` a răspuns el. Şi Domnul a zis:,,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti.,,Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într'un ţepuş.``

¹ Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să -i chinuiască;

²³ Îndată l -a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.

⁸ Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; Mîna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina pînă la pămînt înaintea ta.

²² Pe vremea aceea, chiar cînd era la strîmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz.

¹³ Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mîna mea? ¹⁴ Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe cari le-au nimicit părinţii mei, a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea, pentruca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea? ¹⁵ Să nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n'a putut să izbăvească pe poporul lui din mîna mea şi din mîna părinţilor mei: cu cît mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mîna mea!`` ¹⁶ Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu, şi împotriva robului Său Ezechia. ¹⁷ Şi a trimes o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui:,,După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n'au putut să izbăvească pe poporul lor din mîna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mîna mea.

¹² Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

⁴⁰ Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

¹⁵ Israel s'a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,

¹⁰ Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹⁰ Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

³¹ cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.

¹⁰ Împetreşte inima acestui popor, fă -l tare de urechi, şi astupă -i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n'audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.``

²⁸ Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.

¹⁴ cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁵ Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

⁸ Vai de ceice înşiră casă lîngă casă şi lipesc ogor lîngă ogor, pînă nu mai rămîne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării! ⁹ Iată ce mi -a descoperit Domnul oştirilor:,,Hotărît, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite. ¹⁰ Chiar zece pogoane de vie nu vor da decît un bat, şi un omer de sămînţă nu va da decît o efă.

¹¹ Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într'un pustiu fără locuitori.

¹⁸ ,,Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda:,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:,Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.`

³⁷ Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.

¹² De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri.

¹⁸ Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vedera păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mînia pe vecie, ci Îi place îndurarea!

²² În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui. ²³ Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi. ²⁴ Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă. ²⁵ Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii. ²⁶ Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul, ²⁷ Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui. ²⁸ Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

¹⁵ Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi, ¹⁶ cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge? ¹⁷ Ei ziceau lui Dumnezeu:,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?` <sup>18</sup> Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! - <sup>19</sup> Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei <sup>20</sup> şi va zice:,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`

¹⁶ Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, - ¹⁷ el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

¹⁶ Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei; ¹⁷ căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

² El l -a chemat, şi i -a zis:,Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.`

¹⁹ ,,Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. ²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. ²¹ Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi -i lingeau bubele. ²² Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.

¹ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. ² Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă!

⁹ Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

¹⁴ dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

²¹ înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, ²² în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

²² El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

²⁶ Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

²⁰ şi va zice:,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`

⁴ ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

³³ Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adînc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şivoi de pucioasă.``

⁴ Iată că este pus pe foc să ardă; dupăce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva? ⁵ Iată, cînd era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cît mai puţin acum, dupăce l -a mistuit şi l -a ars focul, s'ar mai putea face vreo lucrare din el? ⁶ Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:,,Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care -l pun pe foc să -l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor.

⁴⁷ Spune pădurii de la miazăzi:,,Ascultă cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:,,Iată, voi aprinde un foc în tine, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă, şi totul va fi ars de ea, dela miazăzi pînă la miazănoapte. ⁴⁸ Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, şi nu se va stinge nici de cum!``

¹² Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.``

¹³ Atunci împăratul a zis slujitorilor săi:,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

⁴¹ Apoi va zice celor dela stînga Lui:,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

⁴³ Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁴ unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. ⁴⁵ Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁶ unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. ⁴⁷ Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, ⁴⁸ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁹ Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

⁸ într'o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. ⁹ Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,

¹⁷ Oamenii aceştia sînt nişte fîntîni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunerecului.

¹³ nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.

¹⁵ Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

⁸ După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

¹⁶ El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

¹⁰ Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

⁸ Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. -

¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul mîntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de Stînca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini. ¹¹ Cînd i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard, şi în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac.

²⁰ El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mîntuiască sufletul, şi să nu zică:,,N-am oare o minciună în mînă?``

⁴ Niciunuia nu -i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşerte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.

⁷ Fiindcă au sămănat vînt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grîu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mînca -o străinii.

⁸ Ceice se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea dela ei.

³ Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.

⁷ Nu vă înşelaţi:,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.`` Ce samănă omul, aceea va şi secera. ⁸ Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.

⁶ Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.

¹⁶ Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa, ¹⁷ îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri. ¹⁸ Dar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice:,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!` ¹⁹ Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.

⁷ Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari. ⁸ Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă, ⁹ înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

¹⁶ Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate. ¹⁷ Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

¹⁶ cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

⁵ De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. - ⁶ Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd: ⁷ ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.`` ⁸ Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.

²³ Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

¹⁷ Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

¹¹ Cînd i se usucă ramurile, sînt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l -a făcut n'a avut milă de el, şi Cel ce l -a întocmit nu l -a iertat.

⁸ Viţa era sădită într'un pămînt bun, lîngă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod, şi să se facă o viţă minunată``. <sup>9</sup> ,,Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu -i va smulge vulturul dintîi rădăcinile, şi -i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume, ca s'o scoată din rădăcinile ei. <sup>10</sup> Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vîntul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.``

¹⁶ Efraim este lovit, rădăcina i s'a uscat; nu mai dau rod; şi chiar dacă au copii, le voi omorî rodul iubit de ei. -

⁵ Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul, şi va da rădăcini ca Libanul. ⁶ Ramurile lui se vor întinde; măreţia lui va fi ca a măslinului, şi miresmele lui ca ale Libanului. ⁷ Iarăş vor locui la umbra lui, iarăş vor da viaţă grîului, vor înflori ca via, şi vor avea faima vinului din Liban.

⁶ Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.

³⁹ Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n'o vei culege, căci o vor mînca viermii. ⁴⁰ Vei avea măslini, pe toată întinderea ţării tale: şi nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele vor cădea.

⁹ Ţara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

¹³ şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.

³ Fiii lui Samuel n'au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită... şi călcau dreptatea.

³ Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii... asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.``

¹³ Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

²² Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

¹⁴ Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

¹ Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

⁵ Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? ⁶ Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. ⁷ Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. ⁸ Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază. ⁹ Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

⁸ Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?

¹² Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. ¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. ¹⁴ Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. ¹⁵ Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. ¹⁶ Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. ¹⁷ Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹³ Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

¹⁴ Păcătoşii sînt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, cari zic:,,Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?``,,Cine din noi va putea să rămînă lîngă nişte flacări vecinice?`` ¹⁵ Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

¹¹ Deaceea, pentrucă pe sărac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grîu dela el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcarcă aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor! ¹² Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.

² S'a dus omul de bine din ţară, şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pîndă ca să verse sînge, fiecare întinde o cursă fratelui său.

⁵¹ îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

¹⁴ Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:

⁴ Niciunuia nu -i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşerte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea. ⁵ Clocesc ouă de basilic şi ţes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.

¹³ Aţi arat răul, aţi secerat nelegiuirea, şi aţi mîncat rodul minciunii. Căci te-ai încrezut în carăle tale de luptă, în numărul oamenilor tăi viteji.

¹⁵ Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.