Job 4 Cross References - Romanian

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis: ² ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? ³ De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite. ⁴ Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau. ⁵ Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? ⁶ Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta? ⁷ Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi? ⁸ După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele! ⁹ Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui. ¹⁰ Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi! ¹¹ Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc. ¹² Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare. ¹³ În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, ¹⁴ m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut. ¹⁵ Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul... ¹⁶ Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor: ¹⁷ ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut? ¹⁸ Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi, ¹⁹ cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme! ²⁰ De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei. ²¹ Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

¹¹ Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari -l loviseră. S'au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să -i plîngă de milă şi să -l mîngîie.

¹ După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut. ² A luat cuvîntul şi a zis:

¹ Iov a luat cuvîntul şi a zis:

¹ Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

¹ Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

⁹ Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

¹⁸ Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu; ¹⁹ lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească. ²⁰ Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

¹¹ Eu sînt aşa de plin de mînia Domnului, că n'o pot opri.`` -,,Toarnă -o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrînul şi cel încărcat de zile.

⁹ Dacă zic:,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!`` iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să -l opresc, dar nu pot.

²⁰ căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.``

⁴ V'am scris cu multă mîhnire, şi strîngere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi. ⁵ Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m'a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. ⁶ Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i -a fost dată de cei mai mulţi;

⁸ Măcar că v'am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v'a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) - ⁹ totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v'a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n'aveţi nicio pagubă din partea noastră. ¹⁰ În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.

¹⁹ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i -a făgăduit``...

²⁸ Dă porunci lui Iosua, întăreşte -l, şi îmbărbătează -l; căci el va merge înaintea poporului acestuia şi -l va pune în stăpînirea ţării pe care o vei vedea.``

²² Au prăznuit cu bucurie şapte zile sărbătoarea azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcînd pe împăratul Asiriei să -i sprijinească în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

⁵ v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

²¹ Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n'au judecată. -

⁷ Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

²¹ Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa. -

³ ,,Întăriţi mînile slăbănogite, şi întăriţi genunchii cari se clatină.

⁴ ,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

²² Pentrucă întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, şi pentrucă întăriţi mînile celui rău ca să -l împedecaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu -i viaţa, -

³² Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.``

⁴³ Atunci I s'a arătat un înger din cer, ca să -L întărească.

²⁹ Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.

⁶ Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

¹² Întăriţi-vă dar mînile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

¹⁴ Domnul sprijineşte pe toţi ceice cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.

¹⁸ Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -

²³ Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. - ²⁴ Cuvintele prietenoase sînt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. -

³ ,,Întăriţi mînile slăbănogite, şi întăriţi genunchii cari se clatină. ⁴ Spuneţi celor slabi de inimă:,Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mîntui.``

⁶ Atunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat că i s'au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s'au izbit unul de altul.

⁷ aşa că acum, este mai bine să -l iertaţi, şi să -l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.

⁶ Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriţi, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.

¹⁴ Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

¹¹ Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.``

⁵ Dar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.``

²⁵ De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte! ²⁶ N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

¹⁴ Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

²¹ Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

¹⁰ Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -

¹ Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat -o, noi nu cădem de oboseală.

¹⁶ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.

³ Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

⁵ Şi aţi uitat sfatul, pe care vi -l dă ca unor fii:,,Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El.

³ ,,Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!`` Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.

¹ Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.

⁸ Domnul a zis Satanei:,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.`` ⁹ Şi Satana a răspuns Domnului:,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? ¹⁰ Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.

¹⁵ Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

¹⁷ Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁵ Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹¹ Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea. ¹² N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

⁵ Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia. ⁶ Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

¹² Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. ¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. ¹⁴ Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. ¹⁵ Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. ¹⁶ Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. ¹⁷ Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

¹ Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. ² Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri? ³ Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? ⁴ N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei? ⁵ Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune: ⁶ să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea! ⁷ De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele, ⁸ atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate! ⁹ Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu, ¹⁰ atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii! ¹¹ Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, ¹² un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. ¹³ De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine, ¹⁴ ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El? ¹⁵ Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? ¹⁶ Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, ¹⁷ dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, ¹⁸ eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă; ¹⁹ dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, ²⁰ fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; ²¹ dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători; ²² atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme! ²³ Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. ²⁴ Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului:,Tu eşti nădejdea mea`; <sup>25</sup> dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem; <sup>26</sup> dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă, <sup>27</sup> şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: <sup>28</sup> şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! <sup>29</sup> Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea, <sup>30</sup> eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem; <sup>31</sup> dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?` ³² Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; ³³ dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn, ³⁴ pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul... ³⁵ Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu? ³⁶ Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună; ³⁷ să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. ³⁸ Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi; ³⁹ dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: ⁴⁰ atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

²⁶ căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

²⁶ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

¹³ De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.

¹⁷ Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;

²⁰ Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

²² Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. ²³ Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

⁷ Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

²⁵ Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

¹⁵ Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.

¹ Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. ² Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n'aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!

⁴ Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii:,,Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci,Dreptatea` nu vrea să -l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.``

⁹ însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

³⁵ El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

¹⁴ Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea: ¹⁵ face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o. ¹⁶ Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.

⁸ Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. -

¹⁸ ,Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde pînă la inimă.`

⁷ Fiindcă au sămănat vînt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grîu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mînca -o străinii.

¹² Sămănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie mîntuire. ¹³ Aţi arat răul, aţi secerat nelegiuirea, şi aţi mîncat rodul minciunii. Căci te-ai încrezut în carăle tale de luptă, în numărul oamenilor tăi viteji.

⁶ Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.

⁷ Nu vă înşelaţi:,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.`` Ce samănă omul, aceea va şi secera. ⁸ Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.

⁸ La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.

¹⁰ Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.

⁷ Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui; şi -l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.``

¹⁹ Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.``

³⁰ Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

¹³ ascunde -i pe toţi împreună în ţărînă, înveleşte-le faţa în întunerec!

¹⁵ Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

⁴ ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

³³ Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adînc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şivoi de pucioasă.``

⁸ Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi -l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

¹⁶ Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curînd, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.``

¹⁵ Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.

¹⁷ Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

⁷ Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.

⁴ Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

⁶ Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

¹⁴ Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite, ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. -

⁹ Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors dela măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine -l va scula?

²⁴ Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă pînă ce n'a mîncat prada, Şi n'a băut sîngele celor ucişi.``

⁹ Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine -l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!``

³ Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? ⁴ Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului.

¹⁴ Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne. ¹⁵ Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng.

³⁹ Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

² ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.

¹⁰ Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

⁷ Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi -a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.

¹⁰ Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuş va răcni, şi copiii vor alerga tremurînd dela apus.

¹⁷ Însă Domnul a stat lîngă mine, şi m'a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s'o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.

¹⁴ Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

¹¹ Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că,,Puterea este a lui Dumnezu.``

¹² Acum, vedem ca într'o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

²¹ Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

¹² La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; şi iată că l -a apucat o groază şi un mare întunerec.

³ Atunci Dumnezeu S'a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i -a zis:,,Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat -o, căci este nevasta unui bărbat.``

¹² Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.

²⁴ Dar Dumnezeu S -a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i -a zis:,,Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!``

² Dumnezeu a vorbit lui Israel, într'o vedenie noaptea, şi a zis:,,Iacove! Iacove!`` Israel a răspuns:,,Iată-mă!``

⁶ Şi a zis:,,Ascultaţi bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într'o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.

¹⁹ Totuş vă rog, rămîneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.`` <sup>20</sup> Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i -a zis:,,Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.``

¹⁴ Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama. ¹⁵ El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor. ¹⁶ Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,

¹⁹ După aceea i s'a descoperit lui Daniel taina într'o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor.

²⁸ Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întîmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe cari le-ai avut în patul tău. ²⁹ În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gînduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Celce descopere tainele ţi -a făcut cunoscut ce se va întîmpla.

⁵ Am visat un vis, care m'a înspăimîntat; gîndurile de cari eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.

¹⁸ Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m'a atins, şi m'a aşezat iarăş în picioare în locul în care mă aflam.

⁹ Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămînt.

¹⁴ atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

¹⁹ Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.

¹²⁰ Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.

⁵ Atunci am zis:,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!``

¹¹ Apoi mi -a zis:,,Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sînt trimes la tine!`` După ce mi -a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurînd.

¹⁶ Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s'a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului?

¹² Zaharia s'a spăimîntat, cînd l -a văzut; şi l -a apucat frica.

²⁹ Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.

¹⁷ Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis:,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,

⁴ Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

⁸ Ei sînt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sînt roşi ca focul.

³ De aceea mi s'a umplut inima de nelinişte, m'apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naşte. Zvîrcolirile nu mă lasă s'aud, tremurul mă împedecă să văd. ⁴ Îmi bate inima cu putere, m'apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.

²⁶ Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis:,,Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat.

³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. ³⁸ Dar El le -a zis:,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă? ³⁹ Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.``

⁷ Şi despre îngeri zice:,,Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr'o flacără de foc, slujitori ai Lui``;

¹⁴ Nu sînt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?

¹² Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire.

²⁵ Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?``

³ Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

² ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

³⁰ Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie, ³¹ Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

⁴ Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

¹⁴ ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

⁴ Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?

² ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

¹⁰ dar niciunul nu zice:,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

⁸ Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

² Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

¹⁷ Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui.

²⁰ Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

¹ ,,Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace?

⁹ ,,Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s'o cunoască?

²⁰ El le -a mai zis:,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om. ²¹ Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, ²² furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. ²³ Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.``

⁵ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

⁴ Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris:,,Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.`` ⁵ Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Îşi deslănţuieşte mînia? (Vorbescîn felul oamenilor.) ⁶ Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? ⁷ Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?

²⁰ Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut:,,Pentru ce m-ai făcut aşa?``

³³ O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!

⁸ Fiecare din aceste patru făpturi vii avea cîte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare:,,Sfînt, Sfînt, Sfînt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!``

¹⁵ Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui, ¹⁶ cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

⁵ Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui; ⁶ cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme, fiul omului, care nu este decît un viermuşor!``

²⁰ Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui, cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui, şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui. ²¹ Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, cari faceţi voia Lui!

² Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau. ³ Strigau unul la altul, şi ziceau:,,Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui``!

⁴ Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i -a aruncat în Adînc, unde stau înconjuraţi de întunerec, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

⁶ El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.

¹⁹ În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.``

²⁷ Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis:,,Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.

⁹ Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

¹² Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.

²⁸ cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

² Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

¹⁶ cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

⁶ Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.

¹¹ Tu pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

⁵ Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: ⁶ înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă. ⁷ Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

¹⁵ Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp. ¹⁶ Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care -l cuprindea, n'o mai cunoaşte.

⁴ Suflarea lor trece, se întorc în pămînt, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor.

⁷ pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.

⁷ Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.

¹ Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică.

²⁴ Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,

⁶ un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentrucă Dumnezeu le turbura cu tot felul de strîmtorări:

²⁰ Avea treizeci şi doi de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.

¹⁴ Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

²⁰ Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

²² Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

¹⁷ Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

⁷ va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice:,Unde este?`

³⁶ Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

¹³ Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!

⁵ Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: ⁶ înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

⁷ Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

⁷ Pomenirea celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte. -

¹² Locuinţa mea este luată şi mutată dela mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m'ar rupe din ţesătura lui. Pînă deseară îmi vei pune capăt. ¹³ Am strigat pînă dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Pînă deseară îmi vei pune capăt.

²² Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

²¹ Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``

¹² Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

⁵ Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

¹⁴ Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

²⁰ Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

³ Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor. ⁴ Suflarea lor trece, se întorc în pămînt, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor.

²² Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preţ are el?

¹⁶ Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic:,Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, şi zguduia împărăţiile,

²⁰ Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`

²² Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. ²³ Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi -a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,

¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.