Psalms 107:1-119:176 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``

Romanian⁽ⁱ⁾ ¹ ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ² Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului, ³ şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare. ⁴ Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. ⁵ Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei. ⁶ Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; ⁷ i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit. ⁸ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ⁹ Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd. ¹⁰ Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, ¹¹ pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. ¹² El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat. ¹³ Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. ¹⁴ I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile. ¹⁵ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ¹⁶ Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier. ¹⁷ Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. ¹⁸ Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii. ¹⁹ Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor; ²⁰ a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă. ²¹ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ²² Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. ²³ Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, ²⁴ aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului. ²⁵ El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. ²⁶ Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei. ²⁷ Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa. ²⁸ Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor. ²⁹ A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit. ³⁰ Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit. ³¹ O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! ³² Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor! ³³ El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat, ³⁴ ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. ³⁵ Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape. ³⁶ Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; ³⁷ însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele. ³⁸ El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. ³⁹ Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, ⁴⁰ El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum, ⁴¹ dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme. ⁴² ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!`` ⁴³ Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului. ¹⁰⁸ ¹ (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! ² Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi. ³ Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri. ⁴ Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori. ⁵ Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! ⁶ Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne! ⁷ Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui:,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot; ⁸ al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire; ⁹ Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!`` ¹⁰ Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? ¹¹ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? ¹² Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului. ¹³ Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri. ¹⁰⁹ ¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! ² Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, ³ mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei. ⁴ Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. ⁵ Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea. ⁶ Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui! ⁷ Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! ⁸ Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul! ⁹ Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă! ¹⁰ Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată! ¹¹ Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui! ¹² Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui! ¹³ Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor! ¹⁴ Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui! ¹⁵ Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt, ¹⁶ pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită! ¹⁷ Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el! ¹⁸ Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase! ¹⁹ Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! ²⁰ Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine! ²¹ Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă! ²² Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu. ²³ Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă. ²⁴ Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune. ²⁵ Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap. ²⁶ Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! ²⁷ Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! ²⁸ Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura. ²⁹ Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta! ³⁰ Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii; ³¹ căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc. ¹¹⁰ ¹ (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu:,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`` - ² Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd:,,Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!`` ³ Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua. ⁴ Domnul a jurat, şi nu -I va părea rău:,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.`` - ⁵ Domnul, dela dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui. ⁶ El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării. ⁷ El bea din pîrîu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul. ¹¹¹ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare. ² Mari sînt lucrările Domnului, cercetate de toţi ceice le iubesc. ³ Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci. ⁴ El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv. ⁵ El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legămîntul Lui. ⁶ El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le -a dat moştenirea neamurilor. ⁷ Lucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sînt adevărate, ⁸ întărite pentru vecinicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. ⁹ A trimes poporului Său izbăvirea, a aşezat legămîntul Său în veci; Numele Lui este sfînt şi înfricoşat. ¹⁰ Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci. ¹¹² ¹ Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! ² Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat. ³ El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. ⁴ Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept. ⁵ Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate! ⁶ Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. ⁷ El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. ⁸ Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui. ⁹ El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. ¹⁰ Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite. ¹¹³ ¹ Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! ² Fie Numele Domnului binecuvîntat, deacum şi pînă în veac! ³ Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. ⁴ Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri. ⁵ Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atît de sus? ⁶ El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt. ⁷ El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi. ⁸ ca să -i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său. ⁹ El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁴ ¹ Cînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin, ² Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui. ³ Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s'a întors înapoi: ⁴ munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei. ⁵ Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi? ⁶ Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei? ⁷ Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, ⁸ care preface stînca în iaz, şi cremenea în izvor de ape. ¹¹⁵ ¹ Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta! ² Pentruce că zică neamurile:,,Unde este Dumnezeul lor?`` ³ Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea. ⁴ Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti. ⁵ Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, ⁶ au urechi, dar n'aud, au nas, dar nu miroase, ⁷ au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor. ⁸ Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei. ⁹ Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ¹⁰ Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ¹¹ Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor. ¹² Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta, va binecuvînta casa lui Israel, va binecuvînta casa lui Aaron, ¹³ va binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari. ¹⁴ Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri! ¹⁵ Fiţi binecuvîntaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul! ¹⁶ Cerurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l -a dat fiilor oamenilor. ¹⁷ Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii, ¹⁸ ci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul, deacum şi pînă în veac. Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁶ ¹ Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. ² Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea. ³ Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii. ⁴ Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis:,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.`` ⁵ Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. ⁶ Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit. ⁷ Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine. ⁸ Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere. ⁹ Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii. ¹⁰ Aveam dreptate cînd ziceam:,,Sînt foarte nenorocit!`` ¹¹ În neliniştea mea, ziceam:,,Orice om este înşelător.`` ¹² Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine? ¹³ Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului; ¹⁴ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. ¹⁵ Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El. ¹⁶ Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile. ¹⁷ Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului; ¹⁸ îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor, ¹⁹ în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁷ ¹ Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi -L, toate popoarele! ² Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul! ¹¹⁸ ¹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,,,căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ² Să zică Israel:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ³ Casa lui Aaron să zică:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ⁴ Cei ce se tem de Domnul să zică:,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!`` ⁵ În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m'a ascultat şi m'a scos la larg. ⁶ Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? ⁷ Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei. ⁸ Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om; ⁹ mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari. ¹⁰ Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi. ¹¹ Mă înconjurau, m'au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi. ¹² M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi. ¹³ Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m'a ajutat. ¹⁴ Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m'a mîntuit. ¹⁵ Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului cîştigă biruinţa! ¹⁶ Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului cîştigă biruinţa! ¹⁷ Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului. ¹⁸ Domnul m'a pedepsit, da, dar nu m'a dat pradă morţii. ¹⁹ Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul. ²⁰ Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi. ²¹ Te laud, pentrucă m'ai ascultat, pentrucă m'ai mîntuit. ²² Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. ²³ Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. ²⁴ Aceasta este ziua, pe care a făcut -o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! ²⁵ Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă! ²⁶ Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvîntăm din Casa Domnului. ²⁷ Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului! ²⁸ Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări. ²⁹ Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! ¹¹⁹ ¹ Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului! ² Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, ³ cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! ⁴ Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. ⁵ O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! ⁶ Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! ⁷ Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale. ⁸ Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot! ⁹ Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. ¹⁰ Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. ¹¹ Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! ¹² Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale! ¹³ Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. ¹⁴ Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile. ¹⁵ Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. ¹⁶ Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. ¹⁷ Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău! ¹⁸ Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! ¹⁹ Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale! ²⁰ Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. ²¹ Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale. ²² Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. ²³ Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale. ²⁴ Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. ²⁵ Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! ²⁶ Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale! ²⁷ Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. ²⁸ Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău! ²⁹ Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta! ³⁰ Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei. ³¹ Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! ³² Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. ³³ Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit! ³⁴ Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea! ³⁵ Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. ³⁶ Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig! ³⁷ Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! ³⁸ Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! ³⁹ Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate. ⁴⁰ Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! ⁴¹ Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta! ⁴² Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău. ⁴³ Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. ⁴⁴ Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. ⁴⁵ Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. ⁴⁶ Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. ⁴⁷ Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc. ⁴⁸ Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. ⁴⁹ Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea! ⁵⁰ Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă. ⁵¹ Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta. ⁵² Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi. ⁵³ M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta. ⁵⁴ Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele. ⁵⁵ Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. ⁵⁶ Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. ⁵⁷ Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. ⁵⁸ Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! ⁵⁹ Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. ⁶⁰ Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. ⁶¹ Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. ⁶² Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. ⁶³ Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. ⁶⁴ Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale! ⁶⁵ Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. ⁶⁶ Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. ⁶⁷ Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău. ⁶⁸ Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale! ⁶⁹ Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. ⁷⁰ Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta. ⁷¹ Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale. ⁷² Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint. ⁷³ Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! ⁷⁴ Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. ⁷⁵ Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit. ⁷⁶ Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău! ⁷⁷ Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. ⁷⁸ Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale. ⁷⁹ Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! ⁸⁰ Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! ⁸¹ Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. ⁸² Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic:,,Cînd mă vei mîngîia?`` ⁸³ Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale. ⁸⁴ Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? ⁸⁵ Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. ⁸⁶ Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! ⁸⁷ Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. ⁸⁸ Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! ⁸⁹ Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. ⁹⁰ Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. ⁹¹ După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse. ⁹² Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. ⁹³ Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. ⁹⁴ Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. ⁹⁵ Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. ⁹⁶ Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini. ⁹⁷ Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. ⁹⁸ Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. ⁹⁹ Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. ¹⁰⁰ Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. ¹⁰¹ Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. ¹⁰² Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. ¹⁰³ Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea! ¹⁰⁴ Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii. ¹⁰⁵ Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. ¹⁰⁶ Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte. ¹⁰⁷ Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău! ¹⁰⁸ Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! ¹⁰⁹ Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta. ¹¹⁰ Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale. ¹¹¹ Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele. ¹¹² Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit. ¹¹³ Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta. ¹¹⁴ Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. ¹¹⁵ Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! ¹¹⁶ Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! ¹¹⁷ Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! ¹¹⁸ Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică. ¹¹⁹ Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. ¹²⁰ Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. ¹²¹ Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! ¹²² Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi! ¹²³ Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. ¹²⁴ Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale! ¹²⁵ Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. ¹²⁶ Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. ¹²⁷ De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: ¹²⁸ De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. ¹²⁹ Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. ¹³⁰ Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. ¹³¹ Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale. ¹³² Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău! ¹³³ Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine! ¹³⁴ Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! ¹³⁵ Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale! ¹³⁶ Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. ¹³⁷ Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană. ¹³⁸ Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie. ¹³⁹ Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. ¹⁴⁰ Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. ¹⁴¹ Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. ¹⁴² Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul. ¹⁴³ Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea. ¹⁴⁴ Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! ¹⁴⁵ Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale. ¹⁴⁶ Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! ¹⁴⁷ O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. ¹⁴⁸ O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. ¹⁴⁹ Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta! ¹⁵⁰ Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta. ¹⁵¹ Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. ¹⁵² De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna. ¹⁵³ Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. ¹⁵⁴ Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. ¹⁵⁵ Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale. ¹⁵⁶ Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! ¹⁵⁷ Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. ¹⁵⁸ Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău. ¹⁵⁹ Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! ¹⁶⁰ Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice. ¹⁶¹ Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale. ¹⁶² Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă. ¹⁶³ Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. ¹⁶⁴ De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. ¹⁶⁵ Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. ¹⁶⁶ Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. ¹⁶⁷ Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! ¹⁶⁸ Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta. ¹⁶⁹ Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. ¹⁷⁰ Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! ¹⁷¹ Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale! ¹⁷² Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! ¹⁷³ Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale. ¹⁷⁴ Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. ¹⁷⁵ Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească! ¹⁷⁶ Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.