Ecclesiastes 6:2 Cross References - Romanian

² Este, de pildă, un om căruia i -a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într'o ţară bună, ţară cu pîraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, cari ţîsnesc din văi şi munţi; ⁸ ţară cu grîu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ⁹ ţară unde vei mînca pîne din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei petre sînt de fer, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. ¹⁰ Cînd vei mînca şi te vei sătura, să binecuvîntezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi -a dat -o.

³³ Un popor, pe care nu -l cunoşti, va mînca rodul pămîntului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit.

⁴³ Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorî tot mai jos;

¹⁰ Cînd veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat -o în mînile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămînt.``

¹³ Mai mult, îţi voi da şi ce n'ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

²⁵ Domnul a înălţat tot mai mult pe Solomon, supt ochii întregului Israel, şi i -a făcut domnia mai strălucită decît a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.

²⁸ A murit la o bătrîneţă fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. Şi în locul lui, a domnit fiul său Solomon.

¹¹ Dumnezeu a zis lui Solomon:,,Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,

⁹ În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească. ¹⁰ Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă. ¹¹ Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor. ¹² Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval. ¹³ Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor. ¹⁴ Şi totuş ziceau lui Dumnezeu:,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale. ¹⁵ Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁴ Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

⁶ Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

⁷ Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

⁴ Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii; ⁵ mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. ⁶ Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. ⁷ Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. ⁸ Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. ⁹ Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. ¹⁰ Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat -o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi -a fost partea din toată osteneala mea.

⁴ Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

⁸ Un om este singur singurel, n'are nici fiu, nici frate, şi totuş munca lui n'are sfîrşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gîndeşte:,,Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.

¹⁶ Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s'a trudit în vînt?

¹⁹ Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i -a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.

² Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

¹⁸ Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;

⁹ Nişte străini îi mănîncă puterea, şi el nu-şi dă seama, îl apucă bătrîneţa, şi el nu-şi dă seama.

¹⁹ şi voi zice sufletului meu:,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!` <sup>20</sup> Dar Dumnezeu i -a zis:,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`