Habakkuk 3:1 Cross References - Romanian

¹ Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cîntat în felul cîntecelor de jale).

¹ (O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă, ² ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor. ³ Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele, ⁴ dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei, ⁵ atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămînt, şi slava mea în pulbere să mi -o arunce! (Oprire). ⁶ Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată! ⁷ Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decît ea, la înălţime! ⁸ Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea! ⁹ Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte! ¹⁰ Scutul meu este în Dumnezeu, care mîntuieşte pe cei cu inima curată. ¹¹ Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme. ¹² Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi -l ocheşte, ¹³ îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare! ¹⁴ Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea: ¹⁵ face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o. ¹⁶ Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui. ¹⁷ Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.

¹ (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit. ² Păzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine! ³ Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine. ⁴ Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. ⁵ Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă. ⁶ Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! ⁷ Te chem, în ziua necazului meu, căci m'asculţi. ⁸ Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale. ⁹ Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău. ¹⁰ Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu. ¹¹ Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. ¹² Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci! ¹³ Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor. ¹⁴ Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s'au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine. ¹⁵ Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie. ¹⁶ Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale! ¹⁷ Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!

¹ (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. ² Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu! ³ Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!`` ⁴ Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte. ⁵ Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: ⁶ înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă. ⁷ Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta. ⁸ Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. ⁹ Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. ¹⁰ Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm. ¹¹ Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? ¹² Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! ¹³ Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi! ¹⁴ Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli. ¹⁵ Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea! ¹⁶ Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor! ¹⁷ Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!