Job 10 Cross References - Romanian

¹ M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. ² Eu zic lui Dumnezeu:,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! ³ Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi? ⁴ Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? ⁵ Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui, ⁶ ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, ⁷ cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta? ⁸ Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti! ⁹ Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă? ¹⁰ Nu m'ai muls ca laptele? ¹¹ M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine; ¹² mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. ¹³ Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd: ¹⁴ că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea. ¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. ¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, ¹⁷ Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. ¹⁸ Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! ¹⁹ Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt! ²⁰ Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin, ²¹ înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, ²² în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

¹⁵ Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.``

⁴ El s'a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd:,,Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.``

²⁰ Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet, ²¹ cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, ²² cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? - ²³ Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

¹⁵ Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici. ¹⁶ Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

²⁰ El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

² ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, ³ ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! ⁴ Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

⁸ O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! ⁹ De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

²⁶ Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

¹¹ De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

¹⁶ Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

²¹ Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. ¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

¹³ Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

⁶ Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează? ⁷ Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa! ⁸ M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă. ⁹ Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. ¹⁰ Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine. ¹¹ Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi. ¹² Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă. ¹³ Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt, ¹⁴ mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. ¹⁵ Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă. ¹⁶ Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

⁴ Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

² ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere. ³ Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc. ⁴ Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

³ Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. ⁴ Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii. ⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis:,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!`` Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

¹⁵ Ce să mai spun? El mi -a răspuns şi m'a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel.

¹⁷ Iată, chiar suferinţele mele erau spre mîntuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

³ Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!``

⁸ Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis:,,Mai bine să mor decît să trăiesc!``

⁵ Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic, ⁶ dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

²⁹ Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

³¹ Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui; ³² arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta. ² Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele. ³ Sufletul mi -i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine? ⁴ Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!

⁷ Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

¹ (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta. ² Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea. ³ N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. ⁴ Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine. ⁵ Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele. ⁶ Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. ⁷ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. ⁸ Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

²¹ Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!

²³ Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! ²⁴ Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

² Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

⁴⁰ Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. ⁴¹ Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd: ⁴² ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

¹⁶ A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! ¹⁷ Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

¹ Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.

³¹ Dacă ne-am judeca singuri, n'am fi judecaţi. ³² Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea.

²⁰ Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

²² Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

²⁴ Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

¹⁵ Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

¹⁶ Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁸ Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -

⁵ Iov a zis:,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; ⁶ am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.` ⁷ Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

¹⁸ care strigă către împăraţi:,Netrebnicilor!` Şi către domnitori:,Nelegiuiţilor!` ¹⁹ Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

⁷ Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească. ⁸ Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii? ⁹ Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

¹⁷ Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta. ¹⁸ Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

² ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?``

⁸ Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

³³ Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

⁸ Domnul va sfîrşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mînilor Tale.

⁸ Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.

¹ ,,Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace? ² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce -i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor! ³ Totuş, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia -i ca pe nişte oi, cari trebuiesc tăiate, şi pregăteşte -i pentru ziua măcelului!

² El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină. ³ Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua. ⁴ Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele. ⁵ A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere. ⁶ Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna. ⁷ M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele. ⁸ Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea. ⁹ Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările. ¹⁰ Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns. ¹¹ Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit. ¹² Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui. ¹³ În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui. ¹⁴ Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei. ¹⁵ M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin. ¹⁶ Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă. ¹⁷ Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea. ¹⁸ Şi am zis:,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

¹⁹ Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.

⁷ Şi Domnul a zis lui Samuel:,,Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.``

³² Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

¹⁵ Isus le -a zis:,,Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.

¹⁴ Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

²⁶ Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

² Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu! ³ Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!`` ⁴ Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

¹² Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

²⁴ Eu zic:,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` ²⁵ Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. ²⁶ Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. ²⁷ Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

¹² le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.``

⁸ Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sînt ca o zi.

¹⁴ că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea. ¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. ¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, ¹⁷ Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

¹⁶ Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

¹⁵ Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

²¹ n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

³⁴ Pînă şi pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere.

¹² În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor:,Domnul nu va face nici bine nici rău!`

²⁴ Dar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi. ²⁵ Şi n'avea trebuinţă să -I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuş ştia ce este în om.

⁵ De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

³⁹ Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.

¹⁰ Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

¹³ Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face. ¹⁴ El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

⁶ să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

¹⁴ ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

³⁵ Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

⁷ Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman:,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

³ Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele,

⁸ Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea! ⁹ Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!

³ Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

¹ (Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire. ² Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima! ³ Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău. ⁴ Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni. ⁵ Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.

²² Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ² ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

²¹ Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta? ²² Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

¹⁵ Acum fiţi gata, şi în clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mîna mea?``

¹⁰ Şi acum îi voi descoperi ruşinea înaintea ibovnicilor ei, şi niciunul n'o va scoate din mîna Mea.

²⁸ Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. ²⁹ Tatăl Meu, care Mi le -a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu. ³⁰ Eu şi Tatăl una sîntem.``

¹⁷ A treia oară i -a zis Isus:,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?`` Petru s'a întristat că -i zisese a treia oară:,,Mă iubeşti?`` Şi I -a răspuns:,,Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.`` Isus i -a zis:,,Paşte oile Mele!

¹² Lauda noastră este mărturia, pe care ne -o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

¹⁰ Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, cari credeţi.

⁶ I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui. ⁷ Şi Domnul a zis:,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``

³ Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

⁷³ Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!

⁷ pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.``

³ Cînd m'am pogorît în casa olarului, iată că el lucra pe roată. ⁴ Vasul pe care -l făcea n'a izbutit, -cum se întîmplă cu lutul în mîna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i -a plăcut lui să -l facă. ⁵ Şi Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: ⁶ ,,Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, aşa sînteţi voi în mîna Mea, casă a lui Israel! ⁷ Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că -l voi smulge, că -l voi surpa, şi că -l voi nimici. ⁸ dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce dela răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i -l fac. ⁹ Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că -l voi zidi sau că -l voi sădi. ¹⁰ Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n'ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gînd să i -l fac.``

⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu.

¹⁹ În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.``

⁷ Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

¹⁴ cînd strig gropii:,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁵ Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

⁶ Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice. ⁷ Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

¹⁸ Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.

⁴⁷ Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

³ Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

⁴ Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,

⁷ pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat.

⁹ ,,Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! -Un ciob dintre cioburile pămîntului! -Oare lutul zice el celui ce -l făţuieşte:,Ce faci?` Şi lucrarea ta zice ea despre tine:,El n'are mîni?`

⁶ ,,Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mîna olarului, aşa sînteţi voi în mîna Mea, casă a lui Israel!

²¹ Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

¹⁴ Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! ¹⁵ Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. ¹⁶ Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

¹⁷ Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute. ¹⁸ Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer.

⁴ El mi -a zis:,,Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le:,Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Domnului! ⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea:,Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! ⁶ Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.`` ⁷ Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe cînd prooroceam, s'a făcut un vuiet, şi iată că s -a făcut o mişcare, şi oasele s'au apropiat unele de altele! ⁸ M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le -a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.

² Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, ³ negreşit dacă atunci cînd vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi desbrăcaţi de el.

¹⁶ Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi peri.

⁴ Duhul lui Dumnezeu m'a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

²⁵ Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea?

²⁵ El nu este slujit de mîni omeneşti, ca şi cînd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

²⁸ Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri:,Sîntem din neamul lui...`

⁹ dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

¹³ Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face.

⁶ Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om. ⁷ Dar el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n'are nici cine -i spune.

⁷ Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

¹⁵ Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule!

⁹ ,,Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremile străbune; căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sînt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. ¹⁰ Eu am vestit dela început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic:,Hotărîrile Mele vor rămînea în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. ¹¹ Eu chem dela răsărit o pasăre de pradă, dintr'o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.

³⁷ Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

³³ O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!

¹¹ după planul vecinic, pe care l -a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.

⁷ care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!``

¹⁸ ,Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.

²¹ Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

²⁸ sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁶ Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă? ²⁷ Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

³ Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

⁷ Domnul a zis:,,Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.

¹² Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,,Ce faci?``

¹⁵ Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

²⁰ Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. ²¹ Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

⁷ cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

⁶ Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

¹⁵ De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

⁷ Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!

¹⁷ Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

¹⁵³ Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.

¹¹ Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

⁵ Atunci am zis:,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!``

⁵ Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiţi? ⁶ Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toţi sîntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.

²⁰ ,,Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s'a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m'a lăsat fără copii, în casă moartea.

¹ ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! ² Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! ³ Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve. ⁴ Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim. ⁵ Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă. ⁶ Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne. ⁷ Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele. ⁸ Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor. ⁹ Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie. ¹⁰ Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei. ¹¹ Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda. ¹² Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste ¹³ Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn. ¹⁴ Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte. ¹⁵ S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre. ¹⁶ A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! ¹⁷ Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii, ¹⁸ este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el. ¹⁹ Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam! ²⁰ Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme? ²¹ Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară! ²² Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult

¹⁸ Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu -I slujeşte.``

¹⁰ Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s'a poruncit, să ziceţi:,,Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.``

⁸ şi va da mînie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. ⁹ Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

²⁹ Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaş soartă ca toţi oamenii, nu m'a trimes Domnul; ³⁰ dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul îşi va deschide gura ca să -i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, -atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.``

⁵⁹ Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine şi sămînţa ta, cu răni mari şi îndelungate, cu boli grele şi necurmate.

⁹ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹³ Am strigat pînă dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Pînă deseară îmi vei pune capăt.

¹⁰ Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

⁷ Eu M'am făcut ca un leu pentru ei, şi -i pîndesc ca un pardos pe drum. ⁸ Mă năpustesc asupra lor, ca o ursoaică lipsită de puii ei, le sfîşii învelişul inimii; îi înghit pe dată ca un leu, şi fiarele cîmpului îi vor face bucăţi.

⁸ Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va prooroci?``

²¹ La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mînile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, cînd Domnul S'a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m'a întristat?``

⁸ M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

⁶ Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui. ⁷ Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este! ⁸ Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele. ⁹ M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap, ¹⁰ m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac. ¹¹ S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

¹⁹ Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

¹¹ Moabul, era neturburat din tinereţa lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr'un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s'a păstrat gustul, şi nu i s'a schimbat mirosul.``

¹⁰ Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. ¹¹ Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

²⁰ Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

¹⁰ Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

¹⁰ ,,Vai de mine, mamă, că m'ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuş toţi mă blastămă!

¹⁴ Blestemată să fie ziua cînd m'am născut! Ziua în care m'a născut mama, să nu fie binecuvîntată! ¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu:,,Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească``, şi l -a umplut de bucurie cu ea! <sup>16</sup> Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le -a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază! <sup>17</sup> De ce n'am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!`` De ce n'a rămas ea vecinic însărcinată cu mine? ¹⁸ Pentruce am ieşit din pîntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

²⁴ Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!``

⁸ Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!

⁶ Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde! ⁷ Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

¹⁶ Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa! ¹⁷ Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el, ¹⁸ să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele? ¹⁹ Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul? ²⁰ Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? ²¹ Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

⁹ Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. -

²⁵ Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; ²⁶ trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

²¹ Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

¹ Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

⁵ Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

¹³ Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!

¹⁵ Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp. ¹⁶ Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care -l cuprindea, n'o mai cunoaşte.

²³ Acum, cînd a murit, pentruce să mai postesc? Pot să -l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.``

¹⁴ Trebuie negreşit să murim, şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, cari nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.

⁵ S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

¹³ Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

⁸ Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi. ⁹ Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor! ¹⁰ Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

¹⁰ Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este? ¹¹ Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile, ¹² aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui. ¹³ Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine! ¹⁴ Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

²² Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.

⁶ M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

¹¹ Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc? ¹² Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹¹ Ziceam:,Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pămîntul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în locuinţa morţilor!

⁶ Ei n'au întrebat:,Unde este Domnul, care ne -a scos din ţara Egiptului, care ne -a povăţuit prin pustie, printr'un pămînt uscat şi plin de gropi, printr'un pămînt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr'un pămînt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?`

²² Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

¹⁷ Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

¹⁹ ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

¹² Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹⁶ Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, pînă nu vine întunerecul, pînă nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adîncă.

²⁶ Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.`