Job 11 Cross References - Romanian

¹ Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis: ² ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate? ³ Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine? ⁴ Tu zici:,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` - ⁵ A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă, ⁶ şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta. ⁷ Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? ⁸ Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti? ⁹ Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea. ¹⁰ Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri? ¹¹ Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi. ¹² Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic! ¹³ Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El. ¹⁴ Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. ¹⁵ Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; ¹⁶ îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs. ¹⁷ Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii. ¹⁸ Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. ¹⁹ Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta. ²⁰ Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

¹¹ Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari -l loviseră. S'au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să -i plîngă de milă şi să -l mîngîie.

¹ Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

² ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

³ Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

² ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

¹¹ Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie.

¹⁹ Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit. -

¹⁸ Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau:,,Ce vrea să spună palavragiul acesta?`` Alţii, cînd l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau:,,Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.``

¹⁹ Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;

⁴ Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

⁴ Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

⁹ Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

² ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit? ³ Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

² Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

³ Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

²⁵ Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

⁷ Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

¹⁶ Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

¹⁶ Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

¹⁷ N'am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mînie.

¹⁴ Şi dacă n'ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi -l, şi să n'aveţi nici un fel de legături cu el, ca să -i fie ruşine.

⁸ de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca protivnicul să rămînă de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.

¹⁸ Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite.

¹⁰ Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

²⁹ Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat! ³⁰ Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

²⁰ Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

² ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? ³ Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

⁷ cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

⁴ Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

⁵ Iov a zis:,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; ⁶ am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`

² ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

¹⁵ Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blîndeţă şi teamă,

³ Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie, ⁴ mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi. ⁵ Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună. ⁶ Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit. ⁷ Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

³⁵ Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

⁶ Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi. ⁷ Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi. ⁸ Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale: ⁹ ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine. ¹⁰ Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui; ¹¹ îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.` ¹² Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul. ¹³ Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? ¹⁴ Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama. ¹⁵ El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor. ¹⁶ Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ¹⁷ ca să abată pe om de la rău, şi să -l ferească de mîndrie, ¹⁸ ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.

¹ Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis: ² ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

¹ Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis: ² ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?`` <sup>3</sup> Iov a răspuns Domnului, şi a zis: <sup>4</sup> ,,Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mîna la gură. <sup>5</sup> Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.``

⁸ Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

⁷ Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman:,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

²⁹ Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

¹³ După tot ce mi s'a întîmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, cînd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,

⁴ A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁵ Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

⁸ Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

¹¹ Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

²⁸ Apoi a zis omului:,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`

¹⁴ Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

¹⁰ Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

⁴³ El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. ⁴⁴ Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. ⁴⁵ Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: ⁴⁶ a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.

²² Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

²⁸ Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întîmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe cari le-ai avut în patul tău.

⁴⁷ Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis:,,Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!``

³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:,,Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.``

²⁵ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, ²⁶ dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, -

⁹ Dar, după cum este scris:,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.`` ¹⁰ Nouă însă Dumnezeu ni le -a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu. ¹¹ În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

⁵ care n'a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.

⁹ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹⁴ Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

²³ Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

¹⁹ Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

³ Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.

¹¹ Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

²⁸ Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

²⁷ Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.

³³ O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!

¹⁰ Nouă însă Dumnezeu ni le -a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu.

¹⁶ Căci,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să -I poată da învăţătură?`` Noi însă avem gîndul lui Hristos.

⁸ Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi -a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos,

¹⁸ Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pămînt? Iată că cerurile, şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cît mai puţin această casă, pe care am zidit -o eu!

¹² Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

⁶ înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

⁵ Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

¹¹ Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

⁶ O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. ⁷ Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? ⁸ Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

¹³ Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri.

² Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. - ³ Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. -

⁹ ,Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.

² De ar pătrunde chiar pînă în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mîna Mea; de s'ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî.

¹⁸ să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea; ¹⁹ şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

²⁴ Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri. ²⁵ Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

⁵ În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării! ⁶ El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere. ⁷ El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor. ⁸ Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.

⁹ Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, ¹⁰ şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

³⁰ Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca, Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?

¹⁸ El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

¹² Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,,Ce faci?`` ¹³ Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹⁴ Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

²⁹ Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

⁸ şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

²⁷ Eu, Cel dintîi, am zis Sionului:,Iată -i, iată -i!` Şi Ierusalimului:,Îţi trimet un vestitor de veşti bune!`

³⁵ Toţi locuitorii pămîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să -I zică:,, Ce faci?``

⁷ Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie -i:,,Iată ce zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va închide, Celce închide, şi nimeni nu va deschide:

¹³ Şi tu zici:,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori? ¹⁴ Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`

²¹ Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. ²² Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. ²³ Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

¹¹ El zice în inima lui:,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

¹⁴ Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

²² Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!

¹¹ Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

⁸ Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.

⁹ ,,Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s'o cunoască? ¹⁰ ,,Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.``

² Şi nu se gîndesc în inima lor că Eu îmi aduc aminte de toată răutatea lor; faptele lor îi şi înconjoară, şi stau înaintea Mea!

¹³ Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?

²⁴ Dar Isus nu Se încredea în ei, pentrucă îi cunoştea pe toţi. ²⁵ Şi n'avea trebuinţă să -I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuş ştia ce este în om.

¹³ Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

²³ Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că,,Eu sînt Cel ce cercetez rărunchii şi inima``: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

¹³ El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

⁵ Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

² ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea! ³ Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

¹⁴ ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

⁵ Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură? ⁶ I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş. ⁷ El rîde de zarva cetăţilor, ⁸ Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

⁵ Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m'a zămislit mama mea.

⁹ Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare ¹⁰ Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

²² eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

⁶ Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

² Negreşit, sînt mai prost decît oricine, şi n'am pricepere de om. ³ N'am învăţat înţelepciunea, şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor. ⁴ Cine s'a suit la ceruri, şi cine s'a pogorît din ele? Cine a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? -

¹⁸ Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.

²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n'au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.

²² S'au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;

¹⁶ Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

¹⁸ Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. ¹⁹ Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris:,,El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.`` <sup>20</sup> Şi iarăş:,,Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sînt deşarte.``

³ Între ei eram şi noi toţi odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămînteşti, cînd făceam voile firii pămînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii ai mîniei, ca şi ceilalţi.

²⁰ Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

¹³ Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii! ¹⁴ Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. ¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. ¹⁶ Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. ¹⁷ Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.

³ Samuel a zis întregei case a lui Israel:,,Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele..., îndreptaţi-vă inima...... spre Domnul, şi slujiţi -I numai... Lui; şi El vă va izbăvi din mîna Filistenilor.``

¹⁴ El a făcut lucruri rele, pentrucă nu şi -a pus inima să caute pe Domnul.

³ Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii, şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu.``

⁸ Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

⁵ Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic, ⁶ dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

²¹ Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire. ²² Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

³¹ Cei mari vin din Egipt: Etiopia aleargă cu mînile întinse spre Dumnezeu.

⁸ Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

⁹ Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

⁶ Îmi întînd mînile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. -

⁴⁷ Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s'a pregătit deloc, şi n'a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

⁷ Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

⁵ Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

²³ Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

³² arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

² Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. -Cînd vei veni la mine? -Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.

¹⁵ Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v'aţi ruga, n'ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!``

³⁰ De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă dela toate fărădlegile voastre, pentruca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. ³¹ Lepădaţi dela voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentruce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?

³ Şi el mi -a zis:,,Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici. ⁴ Îl trimet-zice Domnul oştirilor, -ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s'o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.``

⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

⁵ dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere. Cain s'a mîniat foarte tare, şi i s'a posomorît faţa. ⁶ Şi Domnul a zis lui Cain:,,Pentruce te-ai mîniat, şi pentruce ţi s'a posomorît faţa?

¹⁵ Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

²⁶ Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

¹ (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.

⁶ Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. ⁷ El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. ⁸ Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.

⁶ Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! ⁷ Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.

²⁶ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

¹ Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -

¹² Lauda noastră este mărturia, pe care ne -o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

⁸ Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli.

²⁸ Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El.

¹⁹ Prin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, ²⁰ ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile. ²¹ Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. ²² Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

¹¹ Fac un legămînt cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.``

⁵¹ Iosif a pus întîiului născut numele Manase (Uitare);,,căci``, a zis el,,,Dumnezeu m'a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.``

¹⁵ Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

¹¹ Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

⁷ ca să bea să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. -

²⁰ Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.

¹ În ziua aceea vei zice:,,Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mînia Ta s'a potolit şi m'ai mîngîiat!`` <sup>2</sup> ,,Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m'a mîntuit.``

⁴ Nu te teme, căci nu vei rămînea de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale, şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta,

⁹ Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot aşa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine şi nu te voi mai mustra.

¹⁶ Aşa că, cine se va binecuvînta în ţară, se va binecuvînta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.``

²¹ Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i -a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s'a născut un om pe lume.

¹⁴ ,,Doamne``, i-am răspuns eu,,,Tu ştii``. Şi el mi -a zis:,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. ¹⁵ Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi -I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. ¹⁶ Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu -i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. ¹⁷ Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.``

¹⁰ David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis:,,Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!

¹¹ Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să -l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i -a dat un chesita şi un inel de aur. ¹² În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe. ¹³ A avut şapte fii şi trei fete; ¹⁴ celei dintîi i -a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc. ¹⁵ În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le -a dat o parte de moştenire printre fraţii lor. ¹⁶ Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam. ¹⁷ Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile

⁶ El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

¹⁴ Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

⁴ Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept.

¹⁸ Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.

⁸ Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. ⁹ Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice:,Iată-Mă!` Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, ¹⁰ dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!

³ Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pămîntul!`` -

⁸ Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăş, chiar dacă stau în întunerec, totuş Domnul este Lumina mea! ⁹ Voi suferi mînia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, -pînă ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.

⁶ În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde. ⁷ Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.

² Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.

²⁶ Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. ²⁷ El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, ²⁸ Simeon L -a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis: ²⁹ ,,Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. ³⁰ Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta, ³¹ pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor, ³² lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.``

⁵ Abea veţi treiera grîul, şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţinea pînă la sămănătură; veţi avea pîne din belşug, veţi mînca şi vă veţi sătura şi veţi locui fără frică în ţara voastră. ⁶ Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va turbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

¹¹ La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

⁶ Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

²⁷ Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele. ²⁸ Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. ²⁹ Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

⁵ Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.

⁸ Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

⁵ Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda: El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

²⁴ Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce. ²⁵ Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; ²⁶ căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

³² Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

³ Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, ⁴ răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. ⁵ Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat.

²⁷ cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.

²⁶ Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui. ²⁷ Isaac le -a zis:,,Pentru ce veniţi la mine, voi cari mă urîţi şi m'aţi izgonit dela voi?`` <sup>28</sup> Ei au răspuns:,,Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem:,,Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt cu tine! <sup>29</sup> Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvîntat de Domnul.`` ³⁰ Isaac le -a dat un ospăţ, şi au mîncat şi au băut. ³¹ S'au sculat dis de dimineaţă, şi s'au legat unul cu altul printr'un jurămînt. Isaac i -a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

⁶ Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va turbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

⁸ Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.`` ⁹ Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

¹² Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.

⁶ Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul:,,Cîştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale Sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite, se vor închina înaintea ta, şi-ţi vor zice rugîndu-te:,Numai la tine se află Dumnezeu, şi nu este alt Dumnezeu afară de El.``

¹⁴ Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi înaintea ta, şi toţi ceice te dispreţuiau se vor închina la picioarele tale; şi te vor numi,Cetatea Domnului,`,Sionul Sfîntului lui Israel.`

⁹ Iată că îţi dau din ceice sînt în sinagoga Satanei, cari zic că sînt Iudei şi nu sînt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

¹⁶ iată ce vă voi face atunci. Voi trimete peste voi groaza, lingoarea şi frigurile, cari vor face să vi se stingă ochii, şi să piară viaţa din voi. Sămînţa o veţi sămăna în zădar, căci o vor mînca vrăjmaşii voştri.

⁶⁵ Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit, şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi, şi sufletul îndurerat.

¹³ Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri. ¹⁴ Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

⁵ Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

¹⁴ Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

⁸ Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?

²² Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

¹⁶ Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

²² Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

³ Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

²⁴ Celui rău de ce se teme aceea i se întîmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa. -

²⁰ Dacă cineva blăstămă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. -

¹⁷ Şi acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne -a izbăvit.

¹⁴ aşa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viaţa.

¹⁹ Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care -l întîlneşte un urs, şi care, cînd ajunge acasă, îşi reazimă mîna pe zid, şi -l muşcă un şarpe! ²⁰ Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

¹ Am văzut pe Domnul stînd pe altar. Şi a zis:,,Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşiorii, şi sfărîmă -i peste capetele lor ale tuturora. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind, şi niciunul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa. ² De ar pătrunde chiar pînă în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mîna Mea; de s'ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî. ³ De s'ar ascunde chiar pe vîrful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi -i voi lua; de s'ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să -i muşte.

²³ Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi -a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui, ²⁴ şi a strigat:,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.` <sup>25</sup> ,Fiule`, i -a răspuns Avraam,,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi -a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. ²⁶ Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.`

³ cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne -a fost adeverită de cei ce au auzit -o,