Job 16:7 Cross References - Romanian

⁷ Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

¹⁵ Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` <sup>16</sup> Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` ¹⁷ Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` <sup>18</sup> Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis:,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut. <sup>19</sup> Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.``

¹⁷ Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

³ aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

¹⁶ Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

¹ M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

⁵ cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu; ⁶ cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! ⁷ Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, ⁸ tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare. ⁹ Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură. ¹⁰ Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. ¹¹ Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. ¹² Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. ¹³ Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. ¹⁴ Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. ¹⁵ Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. ¹⁶ Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. ¹⁷ Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi. ¹⁸ Atunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. ¹⁹ Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. ²⁰ Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.` ²¹ Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. ²² După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. ²³ Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. ²⁴ Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. ²⁵ Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

⁶ Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi. ⁷ Mi s'a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

¹¹ Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui. ¹² Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte!

⁴ ,,Domnul Dumnezeu Mi -a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

¹³ de aceea, şi Eu te voi lovi cu suferinţa, te voi pustii pentru păcatele tale.