Job 37 Cross References - Romanian

¹ La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei. ² Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! ³ Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. ⁴ Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. ⁵ Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem. ⁶ El zice zăpezii:,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. ⁷ Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. ⁸ Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei. ⁹ Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte. ¹⁰ Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari. ¹¹ Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori; ¹² mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit. ¹³ Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui. ¹⁴ Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! ¹⁵ Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său? ¹⁶ Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită? ¹⁷ Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi? ¹⁸ Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? ¹⁹ Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi. ²⁰ Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea? ²¹ Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi; ²² dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! ²³ Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge. ²⁴ De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

¹⁴ m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

⁶ Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

¹ Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

⁷ Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

¹²⁰ Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.

²² ,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?` Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să -l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu -l trec.

⁷ Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n'au văzut -o; totuş au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat -o la fugă ca să se ascundă! ⁸ Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m'au lăsat, coloarea mi s'a schimbat, faţa mi s'a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.

¹⁶ Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s'a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului?

² Şi iatăcă s'a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s'a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea. ³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. ⁴ Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.

²⁶ Deodată, s'a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s'au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s'au deschis toate uşile, şi s'au deslegat legăturile fiecăruia.

²⁹ Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s'a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. ¹⁷ Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s'au aşezat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Trîmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

²⁹ Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

³³ Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

⁵ Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

³ Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari. ⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ. ⁵ Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului; ⁶ îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli. ⁷ Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc, ⁸ glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades. ⁹ Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă:,,Slavă!``

⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

¹³ ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

¹³ Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

⁴ Fulgerile Lui luminează lumea: pămîntul Îl vede şi se cutremură.

¹² El va înălţa un steag pentru neamuri, va strînge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pămîntului.

²⁷ Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

¹⁹ Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s'a văzut chivotul legămîntului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămînt, şi o grindină mare.

⁷ Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi; Îţi deslănţuieşti mînia, Şi ea -i mistuie ca pe o trestie. ⁸ La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.

²⁶ Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori.

²⁷ Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, ²⁸ pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. ²⁹ Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său? ³⁰ Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării. ³¹ Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. ³² Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui. ³³ Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

³³ Cîntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!

¹⁴ Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul; ¹⁵ a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

⁹ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹⁰ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

⁷ Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

¹⁴ Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

²⁶ Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

¹¹ Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

²¹ ,,Nu ştiţi? N'aţi auzit? Nu vi s'a făcut cunoscut de la început? Nu v'aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?`` ²² El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

²⁸ Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

³³ O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!

³ Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau:,,Mari şi minunate sînt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sînt căile Tale, Împărate al Neamurilor!

¹⁰ După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt. ¹¹ În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s'au deschis stăvilarele cerurilor. ¹² Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

⁹ Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s'au strîns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurînd din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.

¹³ Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămînă afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sînt mulţi printre noi cari au păcătuit în privinţa aceasta.

²⁷ Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

²² Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

¹⁶ El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa; ¹⁷ El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său? ¹⁸ El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.

⁸ foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui,

³ Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -

¹¹ De aceea, spune celor ce -l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va deslănţui furtuna.

¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:,În urgia Mea, voi porni furtuna; în mînia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească.

⁶ El Şi -a zidit cămara în ceruri, Şi -a întemeiat bolta deasupra pămîntului; cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului. Domnul este Numele Lui!

²⁵ A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s'a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă. ²⁶ Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi -a zidit casa pe nisip. ²⁷ A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i -a fost mare.``

¹² El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.

⁷ Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

¹⁴ Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

²⁴ Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

⁸ Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe cari le -a făcut El pe pămînt.

⁹ Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc:,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

⁴ Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.

²⁷ Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

² Mari sînt lucrările Domnului, cercetate de toţi ceice le iubesc.

¹⁷ am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face supt soare; oricît s'ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.

¹² Arfa şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mînilor Lui.

¹¹ Doamne, mîna Ta este puternică: ei n'o zăresc! Dar vor vedea rîvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.

⁴⁰ cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

²² Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

⁹ El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

³ Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

¹ Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia dela miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşată.

¹⁴ Dar Domnul Se va arăta deaspura lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trîmbiţă, şi va înainta vijelia dela miază-zi.

²⁹ Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, ³⁰ ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

⁴⁷ Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

²⁷ Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, ²⁸ pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. ²⁹ Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său? ³⁰ Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

³² Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

⁴ Căci aşa mi -a vorbit Domnul:,,Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului.

⁵ Pe cînd vorbea el încă, iată că i -a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea:,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!``

⁹ Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească: ¹⁰ îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

²⁴ Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

²² Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!``

²³ Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.

⁷ ,,N'am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau încă trei luni pînă la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n'am dat ploaie peste o altă cetate; într'un ogor a plouat, şi altul, în care n'a plouat, s'a uscat.

¹⁷ Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s'a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n'a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. ¹⁸ Apoi s'a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi -a dat rodul.

⁶ Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sînge, şi să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, oridecîteori vor voi.

¹⁸ iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n'a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi pînă azi. ¹⁹ Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; şi vor peri.`` <sup>20</sup> Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s'au temut de Cuvîntul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele. <sup>21</sup> Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cîmp. <sup>22</sup> Domnul a zis lui Moise:,,Întinde-ţi mîna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe cîmp în ţara Egiptului!`` ²³ Moise şi -a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului. ²⁴ A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni. ²⁵ Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cîmp, şi a frînt toţi copacii de pe cîmp.

¹⁸ Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel. ¹⁹ Şi tot poporul a zis lui Samuel:,,Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi``.

¹⁰ Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l -a întins subt ea peste stîncă, dela începtul seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele cîmpului în timpul nopţii.

¹⁴ Au îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit faţă de ţară.

⁴⁵ Peste cîteva clipe, cerul s'a înegrit de nori, a început vîntul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s'a suit în car, şi a plecat la Izreel.

³¹ Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

⁶ El zice zăpezii:,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

²⁶ pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; ²⁷ pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

³⁷ Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, ³⁸ pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

¹³ Moise a răspuns poporului:,,Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v'o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care -i vedeţi azi, nu -i veţi mai vedea niciodată.

⁶ înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş. ⁷ El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic. ⁸ Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor. ⁹ Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el. ¹⁰ A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec. ¹¹ Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui. ¹² Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. ¹³ Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar. ¹⁴ Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

¹⁰ ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. -

⁵ Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cînta minunile Tale. ⁶ Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.

¹⁰ Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta. ¹¹ Vor spune slava împărăţiei Tale, şi vor vesti puterea Ta, ¹² ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.

²⁰ Domnul însă este în Templul Lui cel sfînt. Tot pămîntul să tacă înaintea Lui!

²⁴ Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri. ²⁵ Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor, ²⁶ cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului, ²⁷ atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.

¹³ Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?

³⁰ Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării. ³¹ Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. ³² Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

¹¹ Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

⁴ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. ⁵ Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? ⁶ Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, ⁷ atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? ⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei? ⁹ Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; ¹⁰ cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; ¹¹ cînd am zis:,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` <sup>12</sup> De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, <sup>13</sup> ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? <sup>14</sup> Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? <sup>15</sup> Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? <sup>16</sup> Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? <sup>17</sup> Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? <sup>18</sup> Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. <sup>19</sup> Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa? <sup>20</sup> Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? <sup>21</sup> Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! <sup>22</sup> Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, <sup>23</sup> pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? <sup>24</sup> Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? <sup>25</sup> Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, <sup>26</sup> pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; <sup>27</sup> pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? <sup>28</sup> Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? <sup>29</sup> Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, <sup>30</sup> ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească? <sup>31</sup> Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului? <sup>32</sup> Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? <sup>33</sup> Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt? <sup>34</sup> Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape? <sup>35</sup> Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele:,Iată-ne?` ³⁶ Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? ³⁷ Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, ³⁸ pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună? ³⁹ Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei, ⁴⁰ cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor? ⁴¹ Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

⁹⁰ Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. ⁹¹ După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.

²⁶ ,,Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.``

⁸ Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

⁴ Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. ³ Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

⁵ Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.

¹⁹ Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; ²⁰ prin ştiinţa Lui s'au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua.

²² El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

¹² Dar El a făcut pămîntul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. ¹³ La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vîntul din cămările Lui.

¹⁷ vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

³¹ Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

¹⁸ El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.

⁵⁵ Şi cînd vedeţi suflînd vîntul dela miazăzi, ziceţi:,Are să fie zăduf.` Şi aşa se întîmplă.

⁶ Dumnezeu a zis:,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.`` ⁷ Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. ⁸ Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

⁸ A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor, cari slujeau la uşa cortului întîlnirii.

⁸ Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării. ⁹ El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

⁴ Lăudaţi -L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri! ⁵ Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute, ⁶ le -a întărit pe veci de veci; le -a dat legi, şi nu le va călca.

¹ Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt, lăudaţi -L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!

²⁷ Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

¹² ,,Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într'o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?

²⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Celce te -a întocmit din pîntecele mamei tale:,,Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine?

³ Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

³ Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

⁶ Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

²⁰ De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii? ²¹ Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

² ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

³ ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -

¹⁶ M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda, ¹⁷ pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

²² eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

⁶ O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.

² Negreşit, sînt mai prost decît oricine, şi n'am pricepere de om. ³ N'am învăţat înţelepciunea, şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor. ⁴ Cine s'a suit la ceruri, şi cine s'a pogorît din ele? Cine a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? -

¹² Acum, vedem ca într'o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

² Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s'a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

³ ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

⁷ Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? ⁸ Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

⁴ Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care -l vor fi rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit.``

⁹ Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

²⁵ Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

¹¹ A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice!

¹⁰ Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!

⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.

⁵ Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!

⁷ Dumnezeule, cînd ai ieşit Tu în fruntea poporului, şi cînd mergeai în pustie, - ⁸ s'a cutremurat pămîntul, s'au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s'a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

¹² El frînge mîndria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.

¹ Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină.

¹ Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

⁵ Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cînta minunile Tale.

²³ Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. -

¹⁰ ,,Intră în stînci, şi ascunde-te în ţărînă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!``

¹⁹ Oamenii vor intra în peşterile stîncilor şi în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.

⁴ El se va înfăţişa, şi va cîrmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului.

³ Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vîrtej, şi norii sînt praful picioarelor Lui.

³ Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfînt vine din muntele Paran... -(Oprire.) -Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul. ⁴ Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui. ⁵ Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui. ⁶ Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice. ⁷ Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului. ⁸ S'a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă? ⁹ Arcul Tău este desvelit; blestemele sînt săgeţile Cuvîntului Tău... -(Oprire.) -Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor. ¹⁰ La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus. ¹¹ Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte. ¹² Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mînia Ta. ¹³ Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf. -(Oprire.) - ¹⁴ Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mîncat pe cel nenorocit în culcuş. ¹⁵ Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. ¹⁶ Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s'a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului? ¹⁷ Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, ¹⁸ eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele! ¹⁹ Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. -Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde

³ El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,

²⁹ fiindcă Dumnezeul nostru este,,un foc mistuitor``.

²⁵ singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpînire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin

³ Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

⁴ A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

¹⁹ Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

¹³ La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.

⁷ Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa! ⁸ M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă. ⁹ Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. ¹⁰ Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine. ¹¹ Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi. ¹² Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă. ¹³ Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt, ¹⁴ mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. ¹⁵ Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă. ¹⁶ Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele. ¹⁷ Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

⁵ Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

¹⁹ Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

⁵ Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.

⁵ Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori. ⁶ Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace! ⁷ Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

¹¹ Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că,,Puterea este a lui Dumnezu.``

⁶ El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.

³ Ziceţi lui Dumnezeu:,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

⁴ Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.

⁶ El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci. ⁷ El face dreptate celor asupriţi; dă pîne celor flămînzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război;

²¹ Spuneţi-le, şi aduceţi -i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri dela început, şi le -a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decît Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mîntuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.

⁹ În toate necazurile lor n'au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i -a mîntuit; El Însuş i -a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i -a sprijinit şi i -a purtat în zilele din vechime.

³² Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare: ³³ căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

²³ Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

³² Căci Eu nu doresc moartea celuice moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.``

¹³ şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

²² Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.``

¹⁶ singurul care are nemurirea, care locuieşte într'o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L -a văzut, nici nu -L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! Amin.

¹⁰ Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.

¹³ El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

⁴ Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.

¹¹ Am mai văzut apoi supt soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.

²¹ Vai de cei ce se socot înţelepţi, şi se cred pricepuţi!

³⁹ Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.

⁹ Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă, printre toate neamurile pămîntului. Ele vor afla tot binele pe care li -l voi face, vor rămînea mirate şi uimite de toată fericirea, şi de toată propăşirea pe care le -o voi da.``

⁵ După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.

²⁸ Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

²⁵ În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul şi a zis:,,Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. ²⁶ Da, Tată, Te laud, pentrucă aşa ai găsit Tu cu cale!``

²¹ În ceasul acela, Isus S'a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis:,,Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.``

⁴ Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. ⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

⁴ Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

²⁰ Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te! ²¹ Căci dacă n'a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. ²² Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.

²⁶ De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

¹⁹ Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris:,,El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.``