Job 38 Cross References - Romanian

¹ Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis: ² ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere? ³ Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. ⁴ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. ⁵ Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? ⁶ Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, ⁷ atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? ⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei? ⁹ Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; ¹⁰ cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; ¹¹ cînd am zis:,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` <sup>12</sup> De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, <sup>13</sup> ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? <sup>14</sup> Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? <sup>15</sup> Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? <sup>16</sup> Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? <sup>17</sup> Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? <sup>18</sup> Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. <sup>19</sup> Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa? <sup>20</sup> Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? <sup>21</sup> Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! <sup>22</sup> Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, <sup>23</sup> pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? <sup>24</sup> Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? <sup>25</sup> Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, <sup>26</sup> pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; <sup>27</sup> pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? <sup>28</sup> Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? <sup>29</sup> Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, <sup>30</sup> ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească? <sup>31</sup> Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului? <sup>32</sup> Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? <sup>33</sup> Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt? <sup>34</sup> Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape? <sup>35</sup> Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele:,Iată-ne?` ³⁶ Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? ³⁷ Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, ³⁸ pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună? ³⁹ Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei, ⁴⁰ cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor? ⁴¹ Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. ¹⁷ Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s'au aşezat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Trîmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

¹¹ Voi v'aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flacările se ridicau pînă în inima cerului. Era întunerec, nori şi negură deasă. ¹² Şi Domnul v'a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n'aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas.

²² Acestea sînt cuvintele pe cari le -a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le -a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le -a scris pe două table de piatră, şi mi le -a dat. ²³ Cînd aţi auzit glasul acela din mijlocul întunerecului, şi pe cînd tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrînii voştri s'au apropiat toţi de mine, ²⁴ şi aţi zis:,,Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne -a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuş au rămas vii.

¹¹ Domnul i -a zis:,,Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!`` Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vînt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela. Şi după vînt, a venit un cutremur de pămînt. Domnul nu era în cutremurul de pămînt.

¹ Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într'un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

¹¹ Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s'a înălţat la cer într'un vîrtej de vînt.

¹ La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei. ² Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

⁹ Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

¹⁴ Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

⁶ Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

⁴ M'am uitat, şi iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.

³ Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vîrtej, şi norii sînt praful picioarelor Lui.

³ Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

⁴ mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi. ⁵ Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

²⁵ Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

³ Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

¹¹ Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

³⁵ ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

¹⁶ Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``

³ ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -

⁷ Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.

¹¹ Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să -l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.

⁴⁶ Şi mîna Domnului a venit peste Ilie, care şi -a încins mijlocul, şi a alergat înaintea lui Ahab pînă la intrarea în Izreel.

¹⁵ Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

²² Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

³ Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie, ⁴ mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi. ⁵ Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună. ⁶ Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit. ⁷ Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

³⁵ Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu? ³⁶ Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună; ³⁷ să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

⁷ ,,Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

¹⁷ Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.

¹³ De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos.

¹ La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.

²⁵ Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

⁵ Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

²² Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

²⁹ cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului, ³⁰ eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

⁴ Cine s'a suit la ceruri, şi cine s'a pogorît din ele? Cine a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? -

² la sfîrşitul acestor zile, ne -a vorbit prin Fiul, pe care L -a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

¹⁰ Şi iarăş:,,La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

⁹ Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

²⁵ Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

⁴ dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.

⁵⁵ Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

²⁷ Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

²⁹ cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

¹¹ Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpîni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, şi cumpăna nimicirii.

¹² ,,Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într'o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?

²² El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

¹ Am ridicat ochii şi m'am uitat, şi iată că era un om care ţinea în mînă o funie de măsurat. ² L'am întrebat:,,Unde te duci?`` Şi el mi -a zis:,,Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.``

¹⁶ Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile cari sînt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute deagata.

¹⁸ Să faci douăzeci de scînduri pentru cort, înspre laturea de miazăzi. ¹⁹ Supt cele douăzeci de scînduri, să pui patruzeci de picioare de argint, cîte două picioare subt fiecare scîndură pentru cele două urechi ale ei. ²⁰ Pentru a doua lature a cortului, latura de miază noapte, de asemenea să faci douăzeci de scînduri, ²¹ împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cîte două picioare subt fiecare scîndură. ²² Pentru fundul cortului, înspre laturea de apus, să faci şase scînduri. ²³ Să mai faci două scînduri pentru unghiurile din fundul cortului; ²⁴ să fie cîte două la un loc, începînd de jos, şi bine legate la vîrf cu un cerc; amîndouă aceste scînduri, cari sînt puse în cele două unghiuri, să fie la fel. ²⁵ Vor fi astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.

⁸ El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să -i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sînt stîlpii... pămîntului, Şi pe ei a aşezat El lumea.

⁷ El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

² Căci El l -a întemeiat pe mări, şi l -a întărit pe rîuri.

¹ Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină.

²² Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.

¹² Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

¹⁶ deaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:,,Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.

¹ Proorocia, Cuvîntul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul, şi a întocmit duhul omului din el:

²⁰ fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. ²¹ În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfînt în Domnul.

⁵ Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,

¹¹ Cîntau, mărind şi lăudînd pe Domnul prin aceste cuvinte:,,Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!`` Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudînd pe Domnul, pentrucă puneau temeliile Casei Domnului. ¹² Dar mulţi din preoţi şi Leviţi, şi din capii de familii mai în vîrstă, cari văzuseră casa dintîi, plîngeau tare, cînd se puneau supt ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte,

⁶ Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

¹ Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s'a înfăţişat înaintea Domnului.

⁴ Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

⁷ Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într'un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de:,,Îndurare, îndurare cu ea!``

²⁸ Şi -i voi da luceafărul de dimineaţă.``

¹¹ M'am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

¹⁶ Eu, Isus, am trimes pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.

⁹ Dumnezeu a zis:,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.

¹⁰ cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

⁷ El îngrămădeşte apele mării într'un morman, şi pune adîncurile în cămări.

⁸ suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu. ⁹ Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

²² ,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?` Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să -l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu -l trec.

² Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

⁹ Dumnezeu a zis:,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹⁵ şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.

¹⁰ A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

⁹ Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

²² În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc, şi n'a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

⁶ Domnul a zis Satanei:,,Iată, ţi -l dau pe mînă: numai cruţă -i viaţa.``

⁶ El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere. ⁷ El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

¹⁰ Omul Te laudă chiar şi în mînia lui, cînd Te îmbraci cu toată urgia Ta.

⁹ Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

³ Rîurile vuiesc, Doamne, rîurile vuiesc tare, rîurile se umflă cu putere. ⁴ Dar mai puternic decît vuietul apelor mari, şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti.

⁸ Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luîndu -l cu suflarea năpraznică a vîntului de răsărit.

³⁹ El S'a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării:,,Taci! Fără gură!`` Vîntul a stat, şi s'a făcut o linişte mare. <sup>40</sup> Apoi le -a zis:,,Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n'aveţi credinţă?`` ⁴¹ I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii:,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?``

³² Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le -a dat voie. ³³ Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s'a repezit de pe rîpă în lac, şi s'a înecat.

² El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l -a legat pentru o mie de ani. ³ L -a aruncat în Adînc, l -a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.

⁷ Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat; ⁸ şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să -i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

⁵ Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.

⁹ Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. -

⁷ Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

⁴ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

²¹ Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

¹⁶ A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

⁷ Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui! ⁸ Soarele, ca să stăpînească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!

³ Lăudaţi -L, soare şi lună, lăudaţi -L, toate stelele luminoase! ⁴ Lăudaţi -L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri! ⁵ Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,

⁷⁸ datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

¹⁹ Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într'un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

²⁷ Moise şi -a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi -a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat -o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.

¹³ Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. ¹⁴ Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură. ¹⁵ Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul:,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă. ¹⁶ Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină. ¹⁷ Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

³ Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

⁴ dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. ⁵ Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: ⁶ răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

²¹ puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu. ²² Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

³⁵ Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

⁹ Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, ¹⁰ şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. ¹¹ Dacă voi zice:,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` ¹² Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

² Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

⁶ Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

²¹ Domnul a zis lui Moise:,,Întinde-ţi mîna spre cer, şi va fi întunerec peste ţara Egiptului, aşa de întunerec de să se poată pipăi.`` ²² Moise şi -a întins mîna spre cer; şi a fost întunerec besnă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile. ²³ Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s'a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.

¹⁸ Sirienii s'au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul:,,Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.`` Şi Domnul i -a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.

¹⁴ dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

⁵ 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

¹⁸ Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

¹⁵ Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

¹⁷ Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

¹⁹ Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

²¹ El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămînd, şi, cînd îi va fi foame, se va mînia, şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va uita spre pămînt, iată, nu va fi decît necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit în întunerec beznă.

¹⁶ Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, pînă nu vine întunerecul, pînă nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, şi o va preface în negură adîncă.

²² De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, şi -i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frînt, ca să -i cadă sabia din mînă.

¹⁰ şi a zis:,,Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele pînă la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bîjbîind nişte oameni, cari să -l ducă de mînă.

⁵ Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor; ⁶ înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

¹⁹ Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

²⁴ Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

³⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul:,Iată, îţi voi apăra pricina, şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, şi -i voi usca izvorul.

⁵ S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

²² El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.

¹³ Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.

¹⁰ Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

¹⁴ I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.

¹⁸ Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.

³ Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii.

⁸ El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunerecul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pămîntului: Domnul este Numele Lui.

¹⁶ Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.``

²⁴ Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.

¹⁷ Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

¹¹ Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea. ¹² Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

²⁸ Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

³⁷ ,,Aşa vorbeşte Domnul:,Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pămîntului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.``

⁹ Şi ei s'au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s'a pogorît un foc care i -a mistuit.

³ Dumnezeu a zis:,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.

¹⁴ Dumnezeu a zis:,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii; ¹⁵ şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.`` Şi aşa a fost. ¹⁶ Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele. ¹⁷ Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul, ¹⁸ să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

¹⁹ Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le -a făcut şi le -a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg.

¹² De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, ¹³ ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

¹¹ Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

²⁰ Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

²⁸ A trimes întunerec şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui.

⁷ Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

⁸ Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspîndi întunerecul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.``

¹³ Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vîntul, şi spune omului pînă şi gîndurile lui. El preface zorile în întunerec, şi umblă pe înălţimile pămîntului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.

⁴⁵ Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s'a făcut întunerec peste toată ţara.

⁹ Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

¹² Isus le -a vorbit din nou, şi a zis:,,Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.``

¹⁹ Hotarele Cananiţilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa.

¹⁷ Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii cari se aflau în ogor şi în toate hotarele lui dejur împrejur,

¹² De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

¹⁶ Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

⁶ El zice zăpezii:,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

⁷ El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vîntul din cămările lui.

¹⁸ iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n'a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi pînă azi.

²⁴ A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.

¹¹ Pe cînd fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari pînă la Azeca, şi au perit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decît cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.

¹³ Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

³¹ Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

³⁰ Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.

¹¹ De aceea, spune celor ce -l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va deslănţui furtuna. ¹² Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice:,Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?` ¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:,În urgia Mea, voi porni furtuna; în mînia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească.

²⁷ A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i -a fost mare.``

²¹ O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.

⁸ Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis:,,Mai bine să mor decît să trăiesc!``

²⁷ Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

²⁶ cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

²⁷ Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, ²⁸ pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

³ Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. ⁴ Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. ⁵ Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem. ⁶ El zice zăpezii:,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

³ Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari. ⁴ Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ. ⁵ Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului; ⁶ îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli. ⁷ Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc, ⁸ glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades. ⁹ Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă:,,Slavă!`` ¹⁰ Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.

²⁷ Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

¹⁰ Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi. ¹¹ Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici. ¹² Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri. ¹³ Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale. ¹⁴ Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

³⁵ Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.

⁸ El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi. ⁹ El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.

¹ Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul; ² se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie, cu cîntece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.

¹⁸ Voi face să izvorască rîuri pe dealuri, şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, şi pămîntul uscat în şivoaie de ape; ¹⁹ voi sădi cedri, salcîmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc în pustie,

¹⁹ Iată, voi face ceva nou, şi -i gata să se întîmple: să nu -l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rîuri în locuri secetoase. ²⁰ Fiarele cîmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentrucă voi da ape în pustie, şi rîuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,

²² Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!``

⁷ Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu. ⁸ Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.

¹⁴ Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

²⁸ Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, Şi grăsimea pămîntului, Grîu şi vin din belşug!

³⁹ Tatăl său Isaac a răspuns, şi i -a zis:,,Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pămîntului Şi de roua cerului, de sus.

¹³ Despre Iosif a zis:,,Ţara lui va primi dela Domnul, ca semn de binecuvîntare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape cari sînt jos,

²⁸ Israel este fără frică în locuinţa lui, Isvorul lui Iacov este deoparte Într'o ţară plină de grîu şi de must, Şi cerul lui picură roua.

¹⁷ Nu sîntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cît de rău... aţi făcut înaintea Domnului cînd aţi cerut un împărat pentru voi``. ¹⁸ Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.

²¹ Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi cînd n'ar fi fost uns... cu untdelemn.

¹ Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab:,,Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sînt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.``

⁹ El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. ¹⁰ El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.

¹⁹ Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

⁹ Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească: ¹⁰ îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.

⁸ El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.

²⁰ prin ştiinţa Lui s'au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua.

²⁴ şi nu zic în inima lor:,Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi tîrzie, şi ne păstrează săptămînile hotărîte pentru seceriş.

¹³ La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vîntul din cămările Lui.

⁵ Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul, şi va da rădăcini ca Libanul.

²³ Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie şi tîrzie, ca odinioară.

⁷ ,,N'am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau încă trei luni pînă la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n'am dat ploaie peste o altă cetate; într'un ogor a plouat, şi altul, în care n'a plouat, s'a uscat.

⁴⁵ ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

¹⁰ Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

¹⁶ El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa; ¹⁷ El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?

⁹ El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

⁵ A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămîie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămîie lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor şi întregei oştiri a cerurilor.

³¹ Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

¹⁶ Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.

²² Cît va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!``

⁹⁰ Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. ⁹¹ După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.

⁶ le -a întărit pe veci de veci; le -a dat legi, şi nu le va călca.

³⁵ ,,Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rînduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărîtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor: ³⁶ Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!``

²⁵ Aşa vorbeşte Domnul:,Dacă n'am făcut legămîntul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n'am aşezat legile cerurilor şi ale pămîntului,

¹⁸ Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.

¹¹ Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

¹ Cereţi dela Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerile, şi vă trimete o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe cîmp.

¹⁸ Apoi s'a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi -a dat rodul.

²³ Moise şi -a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului. ²⁴ A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni. ²⁵ Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cîmp, şi a frînt toţi copacii de pe cîmp.

²⁹ Moise i -a zis:,,Cînd voi eşi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pămîntul!

² Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i -a mistuit şi au murit înaintea Domnului.

¹ Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că -i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S'a mîniat. S'a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii.

³⁵ Un foc a ieşit dela Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia.

¹² Saul a zis:,,Ascultă, fiul lui Ahitub!`` El a răspuns:,,Iată-mă, domnul meu!``

¹⁰ Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci:,,Dacă sînt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!`` Şi s'a pogorît foc din cer şi l -a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

¹⁴ Iată, s'a pogorît foc din cer şi a mistuit pe cele dintîi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!``

³² Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

⁸ Am auzit glasul Domnului, întrebînd:,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?`` Eu am răspuns:,,Iată-mă, trimete-mă!``

¹ Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de ceice nu Mă căutau; am zis:,,Iată-Mă, iată-Mă!`` către un neam, care nu chema Numele Meu.

⁵ Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. ⁶ Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sînge, şi să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, oridecîteori vor voi.

³ Lam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,

¹ Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi în cari pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul. ² Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab, şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să -l facă.

⁴ A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁸ Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

⁶ Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!

⁶ Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

²⁶ Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s'adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

²⁶ Dumnezeul lui l -a învăţat să facă aşa, El i -a dat aceste învăţături.

⁵ Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

¹⁷ orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

¹ Dumnezeu Şi -a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s'au potolit.

⁵ Şi, după ce l -a dus afară, i -a zis:,,Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.`` Şi i -a zis:,,Aşa va fi sămînţa ta.``

⁴ El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.

¹⁰ Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi! ¹¹ Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

¹⁰ Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

²¹ puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

¹⁵ Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme. ¹⁶ Îţi deschizi mîna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.

⁹ Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors dela măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine -l va scula?

²⁴ Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă pînă ce n'a mîncat prada, Şi n'a băut sîngele celor ucişi.``

⁹ Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine -l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!``

⁸ Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

²⁷ Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. ²⁸ Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

⁹ El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.

²⁶ Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?

²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n'au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!