Lamentations 3:54 Cross References - Romanian

⁵⁴ Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam:,,Sînt perdut!``

¹¹ Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea... ¹² Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit! ¹³ Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul; ¹⁴ cînd strig gropii:,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:,Voi sînteţi mama şi sora mea!` ¹⁵ Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea? ¹⁶ Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

⁴ Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

²² În pornirea mea nechibzuită, ziceam:,,Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. ² Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

¹⁵ Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!

⁴ ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru; ⁵ ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.

¹⁰ ,,Ziceam:,În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor! Sînt pedepsit cu perderea celorlalţi ani ai mei, cari-mi mai rămîn! ¹¹ Ziceam:,Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pămîntul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în locuinţa morţilor! ¹² Locuinţa mea este luată şi mutată dela mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m'ar rupe din ţesătura lui. Pînă deseară îmi vei pune capăt. ¹³ Am strigat pînă dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Pînă deseară îmi vei pune capăt.

¹⁸ Şi am zis:,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

¹¹ El mi -a zis:,,Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic:,Ni s'au uscat oasele, ni s'a dus nădejdea; sîntem pierduţi!``

³ Şi totuş mă aruncasei în adînc, în inima mării, şi rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. ⁴ Ziceam:,,Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăş voi vedea Templul Tău cel sfînt``. ⁵ Apele m'au acoperit pînă aproape să-mi ia viaţa, adîncul m'a învăluit, papura s'a împletit în jurul capului meu.

⁸ În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne -a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. ⁹ Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim; pentruca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. ¹⁰ El ne -a izbăvit şi ne izbăveşte dintr'o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.