Proverbs 25:2 Cross References - Romanian

² Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. -

²⁹ Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

⁹ Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!`` <sup>10</sup> Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. <sup>11</sup> Şi Dumnezeu a zis:,,Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, <sup>12</sup> voi face după cuvîntul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n'a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. <sup>13</sup> Mai mult, îţi voi da şi ce n'ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încît în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. <sup>14</sup> Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.`` ¹⁵ Solomon s'a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s'a întors la Ierusalim, şi s'a înfăţişat înaintea chivotului legămîntului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui. ¹⁶ Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s'au înfăţişat înaintea lui. ¹⁷ Una din femei a zis:,,Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaş casă, şi am născut lîngă ea în casă. ¹⁸ După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă. ¹⁹ Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el. ²⁰ Ea s'a sculat pela mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, şi l -a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l -a culcat la sînul meu. ²¹ Dimineaţa, m'am sculat să dau ţîţă copilului; şi iată că era mort. M'am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care -l născusem.`` <sup>22</sup> Cealaltă femeie a zis:,,Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.`` Dar cea dintîi a răspuns:,,Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. <sup>23</sup> Împăratul a zis:,,Una zice:,Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.` Şi cealaltă zice:,Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.`` ²⁴ Apoi a adăugat:,,Aduceţi-mi o sabie.`` Au adus o sabie înaintea împăratului. <sup>25</sup> Şi împăratul a zis:,,Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.`` ²⁶ Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului:,,Ah! domnul meu, dă -i mai bine ei copilul cel viu, şi nu -l omorî!`` Dar cealaltă a zis:,,Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi -l!`` ²⁷ Şi împăratul, luînd cuvîntul, a zis:,,Daţi celei dintîi copilul cel viu, şi nu -l omorîţi. Ea este mama lui.`` ²⁸ Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Şi s'au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu -l în judecăţile lui.

²⁹ Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării. ³⁰ Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor. ³¹ El era mai înţelept decît orice om, mai mult decît Etan, Ezrahitul, mai mult decît Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspîndise printre toate neamurile, deprimprejur. ³² A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cîntări. ³³ A vorbit despre copaci, dela cedrul din Liban pînă la isopul care creşte pe zid, a vorbit deasemenea despre dobitoace, despre pasări, despre tîrîtoare şi despre peşti. ³⁴ Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pămîntului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

¹⁵ Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinţilor tăi; şi vei găsi şi vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor, şi că s'au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta.

¹⁹ Am dat poruncă să se facă cercetări; şi s'a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s'a răsculat împotriva împăraţilor, şi s'a dedat la răscoală şi la răzvrătire.

¹⁷ Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s'a dat din partea împăratului Cir o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimeată împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.

⁷ Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? ⁸ Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

¹⁶ Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

⁴ Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. ⁵ Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? ⁶ Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, ⁷ atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? ⁸ Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei? ⁹ Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; ¹⁰ cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; ¹¹ cînd am zis:,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` ¹² De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, ¹³ ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? ¹⁴ Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? ¹⁵ Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? ¹⁶ Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? ¹⁷ Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? ¹⁸ Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. ¹⁹ Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa? ²⁰ Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? ²¹ Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! ²² Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, ²³ pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? ²⁴ Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? ²⁵ Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, ²⁶ pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; ²⁷ pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? ²⁸ Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? ²⁹ Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, ³⁰ ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

⁴ Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele. ⁵ Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură? ⁶ I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş. ⁷ El rîde de zarva cetăţilor, ⁸ Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde. ⁹ Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta? ¹⁰ Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? ¹¹ Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale? ¹² Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta? ¹³ Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. ¹⁴ Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip. ¹⁵ Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare. ¹⁶ Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum! ¹⁷ Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere. ¹⁸ Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui. ¹⁹ Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie? ²⁰ Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza. ²¹ Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; ²² îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei. ²³ Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, ²⁴ fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa. ²⁵ La sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă. ²⁶ Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi? ²⁷ Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi? ²⁸ El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor. ²⁹ De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea. ³⁰ Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

² ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?``

³ ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -

³³ O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui! ³⁴ Şi în adevăr,,,cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?