Psalms 104:32 Cross References - Romanian

³² El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

¹⁸ Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

³ Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.

¹⁶ Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat.

⁴ Fulgerile Lui luminează lumea: pămîntul Îl vede şi se cutremură. ⁵ Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pămînt.

⁷ Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,

⁵ Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

¹ ,,O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorî, s'ar topi munţii înaintea Ta, ² ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile înaintea Ta!

²³ ,,Mă uit la pămînt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! ²⁴ Mă uit la munţi, şi iată că sînt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! ²⁵ Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit! ²⁶ Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sînt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mîniei Lui aprinse!``

²² ,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?` Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să -l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu -l trec.

⁸ Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca rîul, ridicîndu-se şi pogorîndu-se iarăş ca rîul Egiptului?

⁵ Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei. ⁶ Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stîncile înaintea Lui.

⁵ Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui. ⁶ Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.

¹⁰ La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.

³ Şi au zis a doua oară:,,Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!``

¹¹ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.