Psalms 58:9 Cross References - Romanian

⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

³⁰ dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul îşi va deschide gura ca să -i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, -atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.``

¹⁸ Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

⁵ biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? ⁶ Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori, ⁷ va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice:,Unde este?` ⁸ Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. ⁹ Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări. ¹⁰ Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. ¹¹ Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă. ¹² Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă, ¹³ îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii: ¹⁴ dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. ¹⁵ Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. ¹⁶ Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. ¹⁷ Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte, ¹⁸ va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el, ¹⁹ căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc. ²⁰ Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. ²¹ Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea. ²² În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui. ²³ Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi. ²⁴ Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă. ²⁵ Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii. ²⁶ Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul, ²⁷ Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui. ²⁸ Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu. ²⁹ Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``

²¹ Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

² Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

⁵ Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

²³ Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!

¹⁸ Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd. ¹⁹ Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic. ²⁰ Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

¹² M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.

²⁷ cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

²⁵ Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -

³² Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

⁶ Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

¹³ Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vîntului, ca ţărîna luată de vîrtej.

²⁴ De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s'a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.

¹⁹ Iată că furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!