Psalms 76 Cross References - Romanian

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel. ² Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion; ³ acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război. - ⁴ Tu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor. ⁵ Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji. ⁶ La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai. ⁷ Cît de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia? ⁸ Ai rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor; pămîntul s'a îngrozit şi a tăcut, ⁹ cînd S'a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. - ¹⁰ Omul Te laudă chiar şi în mînia lui, cînd Te îmbraci cu toată urgia Ta. ¹¹ Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice -L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat. ¹² El frînge mîndria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.

⁷ Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori Îl chemăm? ⁸ Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v'o pun astăzi înainte?

³⁴ A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mînă tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi subt ochii voştri? ³⁵ Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El. ³⁶ Din cer, te -a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pămînt, te -a făcut să vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.

¹⁰ David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis:,,Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! ¹¹ A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice! ¹² Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

⁵ Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toţi dumnezeii. ⁶ Dar cine poate să -I zidească o casă, cînd cerurile şi cerurile cerurilor nu -L pot cuprinde? Şi cine sînt eu, ca să -I zidesc o casă, decît doar ca să ard tămîie înaintea Lui?

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

¹ (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt. ² Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat. ³ Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. O cîntare a lui David. Făcută cînd au venit Zifiţii să spună lui Saul:,,Ştiţi că David şade ascuns printre noi?``) Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!

¹ (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cîntare.) Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvinteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, -

² Domnul Şi -a arătat mîntuirea, Şi -a descoperit dreptatea înaintea neamurilor. ³ Şi -a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pămîntului au văzut mîntuirea Dumnezeului nostru.

¹⁹ El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale. ²⁰ El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

¹³ Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri. ¹⁴ El a înalţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lîngă El. Lăudaţi pe Domnul!

²⁹ Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într'un morman de murdării, pentrucă... nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.``

¹ ,,Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pămîntul: Să aveţi multă pace! ² Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe cari le -a făcut Dumnezeul cel Prea Înalt faţă de mine.

²³ Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris:,Unui Dumnezeu necunoscut!` Ei bine, ceeace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

¹⁷ Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

¹⁸ Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pîne şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.

⁶ Ci Ierusalimul l-am ales, pentruca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!`

¹¹ Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

⁵ Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stîncă.

¹³ Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis: ¹⁴ ,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

⁶ Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfîntul lui Israel.``

⁶ I -a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, în mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.

¹ În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, -care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea dela măcelul împăraţilor, care l -a binecuvîntat, ² care a primit dela Avraam zeciuială din tot, -care, după însemnarea numelui său, este întîi,,,Împărat al neprihănirii``, apoi şi,,Împărat al Salemului``, adică,,Împărat al păcii``;

¹² Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi Etiopienii au luat -o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era cu el i -a urmărit pînă la Gherar, şi Etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare;

²⁵ Iosafat şi poporul său s'au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe, şi au luat atît de multe că n'au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.

²¹ Atunci Domnul a trimes un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s'a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia.

⁹ El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului; El a sfărîmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. -

³⁵ căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s'o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.`` ³⁶ Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

³ Îţi voi doborî arcul din mîna stîngă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mîna dreaptă. ⁴ Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele cari vor fi cu tine; te voi da de mîncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor cîmpului.

⁹ Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele. ¹⁰ Nu vor lua lemne de pe cîmp, şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele. Vor jăfui pe cei ce i-au jăfuit, şi vor prăda pe cei ce i-au prădat, zice Domnul Dumnezu.``

⁷ Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi -a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.

¹ ,,Tu însă, fă o plîngere asupra domnului lui Israel, ² şi zi:,,Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei. ³ A crescut pe unul din puii ei, care s'a făcut un leuţ, învăţat să sfîşie prada; şi a mîncat oameni. ⁴ Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.

⁶ El a umblat cu leii, s'a făcut leuţ, a învăţat să sfîşie prada, şi a mîncat oameni.

¹² Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pămîntului.` <sup>13</sup> Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice:,Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai aducat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?`

⁴ Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M'am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s'au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s'a dat o inimă de om. ⁵ Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într'o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s'a zis:,,Scoală-te, şi mănîncă multă carne!`` ⁶ După aceea m'am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s'a dat stăpînire. ⁷ După aceea m'am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne. ⁸ M'am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură..., care vorbea cu trufie.

¹⁷ ,,Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt. ¹⁸ Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie. ¹⁹ În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea; ²⁰ şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne. ²¹ Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit, ²² pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia. ²³ El mi -a vorbit aşa:,,Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi -l va zdrobi. ²⁴ Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi. ²⁵ El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp... de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. ²⁶ Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. ²⁷ Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi -L vor asculta! ²⁸ Aici s'au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m'au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s'a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.

¹⁰ Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă! ¹¹ Varsă-ţi valurile mîniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi! ¹² Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,

³ Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n'adorm somnul morţii,

⁸ Şi Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.

³⁶ Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cînd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

¹² Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!

³⁹ Cînd vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea, şi -i voi îmbăta, ca să se veselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.``

²¹ ,Fiul omului, am frînt braţul lui Faraon, împăratul Egiptului; şi iată că nu -i vor lega rana ca să se vindece, nu -l vor obloji cu legături, nu -l vor lega ca să se întremeze, şi să poată mîntui sabia.` ²² De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, şi -i voi rupe braţele, pe cel tare şi pe cel frînt, ca să -i cadă sabia din mînă. ²³ Iar pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri, şi -i voi risipi în felurite ţări. ²⁴ În schimb, voi întări braţele împăratului Babilonului, şi -i voi pune o sabie în mînă; iar braţele lui Faraon le voi frînge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniţi de moarte. ²⁵ Dar voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea. Şi vor şti că Eu sînt Domnul, cînd voi pune sabia Mea în mîna împăratului Babilonului, şi cînd o va întoarce împotriva ţării Egiptului.

³⁷ Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!``

¹⁸ În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu -l mai strînge.

⁵¹ El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. ⁵² A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

²⁷ Moise şi -a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi -a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat -o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării. ²⁸ Apele s'au întors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n'a scăpat.

¹ Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis:,,Voi cînta Domnului, căci Şi -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

⁴ El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie. ⁵ I-au acoperit valurile, Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră. ⁶ Dreapta Ta, Doamne, şi -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

¹⁰ Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor.

²¹ Maria răspundea copiilor lui Israel:

¹² David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, şi au plecat. Nimeni nu i -a văzut, nici n'a băgat de seamă nimic, şi nimeni nu s'a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într'un somn adînc.

¹⁸ Dar Sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le -a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor Şobac, care a murit pe loc.

¹⁵ Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶ Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

⁵⁷ ,,Şi anume, voi îmbăta pe voivozii şi înţelepţii lui, pe cîrmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.``

²⁰ Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu.``

⁶ Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stîncile înaintea Lui.

¹³ ,,Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară; şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.

⁴ În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi cu ameţeală pe toţi caii, şi cu turbare pe cei ce vor călări pe ei; dar voi avea ochii deschişi asupra casei lui Iuda, şi voi orbi toţi caii popoarelor.

²⁵ Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă, El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii;

¹⁵ Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi sîntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.``

¹² Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

⁷ Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

¹¹ Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

³ Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?

⁷ Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. ⁸ Toţi laolaltă, sînt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decît deşertăciune, e lemn! ⁹ Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mîna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sînt de materii văpsite în albastru şi în purpură, toate sînt lucrate de meşteri iscusiţi. - ¹⁰ Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. Pămîntul tremură de mînia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.``

²⁸ Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

²² Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?

¹⁶ Şi ziceau munţilor şi stîncilor:,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului; ¹⁷ căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?``

⁷ El zicea cu glas tare:,,Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi -I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!``

⁴ Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfînt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentrucă judecăţile Tale au fost arătate!``

¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise:,,Du-te la popor, sfinţeşte -i azi şi mîne, şi pune -i să-şi spele hainele.

²⁰ Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,

³⁰ Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, şi nu se clatină.

²⁹ Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări, cînd au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel. ³⁰ Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i -a dat pace de jur împrejur.

²⁰ Împăratul Ezechia şi proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. ²¹ Atunci Domnul a trimes un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s'a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. ²² Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mîna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mîna tuturor, şi i -a ocrotit împotriva celor ce -i împresurau.

¹⁰ ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. -

²⁰ Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele cîmpului şi toate tîrîtoarele cari se tîrăsc pe pămînt, şi toţi oamenii cari sînt pe faţa pămîntului; munţii se vor răsturna, pereţii stîncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pămînt. ²¹ Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său. ²² Îl voi judeca prin ciumă şi sînge, printr -o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, cari vor fi cu el. ²³ Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sînt Domnul.``

²⁰ Domnul însă este în Templul Lui cel sfînt. Tot pămîntul să tacă înaintea Lui!

¹³ Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S'a şi sculat din locaşul Lui cel sfînt!``

⁷ Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată. ⁸ El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire. ⁹ Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

⁹ El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

⁴ El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.

² -,,Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? - ³ Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, ⁴ Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.`` ⁵ Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.

⁴ Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu -i.

⁴ ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

²⁸ Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.

³ Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mîniei Domnului.``

⁵ Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!

⁴ ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

¹⁸ Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să -l omoare.`` <sup>19</sup> Ei au zis unul către altul:,,Iată că vine făuritorul de visuri! <sup>20</sup> Veniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l -a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.``

²⁶ Atunci Iuda a zis fraţilor săi:,,Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să -i ascundem sîngele? ²⁷ Veniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.`` Şi fraţii lui l-au ascultat. ²⁸ La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.

²⁰ Voi, negreşit, v'aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.

¹⁶ Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul. ¹⁷ Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu -l laşi să plece,

⁹ Vrăjmaşul zicea:,,Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi -i voi nimici cu mîna mea!`` ¹⁰ Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor. ¹¹ Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

¹¹ Cunosc acum că Domnul este mai mare decît toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s'au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.``

⁶ Neamurile se frămîntă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pămîntul se topeşte de groază.

⁷ El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.

⁹ Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

¹⁹ La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s'a umplut de mînie, şi şi -a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să -l încălzească. ²⁰ Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să -i arunce în cuptorul aprins.

¹³ După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi -i zice:,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să -L omoare.`` <sup>14</sup> Iosif s'a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. <sup>15</sup> Acolo a rămas pînă la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice:,,Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.`` ¹⁶ Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s'a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi.

²² Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

²⁶ Împăraţii pămîntului s'au răsculat, şi domnitorii s'au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.` ²⁷ În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s'au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ²⁸ ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău.

³ Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna şi pe Petru. -Erau zilele praznicului Azimilor. - ⁴ După ce l -a prins, şi l -a băgat în temniţă, l -a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostaşi, cu gînd ca după Paşte să -l scoată înaintea norodului. ⁵ Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. ⁶ În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să -l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. ⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu -l în coastă, şi i -a zis:,,Scoală-te, iute!`` Lanţurile i-au căzut jos de pe mîni. <sup>8</sup> Apoi îngerul i -a zis:,,Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.`` Şi el a făcut aşa. Îngerul i -a mai zis:,,Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.`` <sup>9</sup> Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. <sup>10</sup> După ce au trecut de straja întîia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, şi ea li s'a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într'o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el. <sup>11</sup> Cînd şi -a venit Petru în fire, a zis:,,Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, şi m'a scăpat din mîna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.`` ¹² După ce şi -a dat bine seama de cele întîmplate, s'a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau. ¹³ A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. ¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. ¹⁵ ,,Eşti nebună!`` i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau:,,Este îngerul lui.`` ¹⁶ Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi cînd l-au văzut. ¹⁷ Petru le -a făcut semn cu mîna să tacă, le -a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis:,,Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.`` Apoi a ieşit, şi s'a dus într'alt loc. ¹⁸ Cînd s'a făcut ziuă, ostaşii au fost într'o mare fierbere, ca să ştie ce s'a făcut Petru. ¹⁹ Irod, după ce l -a căutat în toate părţile, şi nu l -a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să -i omoare. În urmă s'a pogorît din Iudea la Cezarea, ca să rămînă acolo.

¹⁷ Fiindcă Scriptura zice lui Faraon:,,Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.``

¹⁸ Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul!``

⁴² Dacă n'aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.``

² Cînd un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurămînt prin care se va lega printr'o făgăduială, să nu-şi calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i -a ieşit din gură.

¹⁶ De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care -l va alege El: la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, şi la sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mînile goale înaintea Domnului.

²² Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mîna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mîna tuturor, şi i -a ocrotit împotriva celor ce -i împresurau. ²³ Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim, şi au adus daruri bogate lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s'a înălţat

¹⁴ Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.

²⁹ Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.

¹⁰⁶ Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.

⁴ Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s'o împlineşti, căci Lui nu -I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut -o. ⁵ Mai bine să nu faci nicio juruinţă, decît să faci o juruinţă şi să n'o împlineşti. ⁶ Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu:,,M'am pripit.`` Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?

¹ Cînd au auzit toţi împăraţii Amoriţilor dela apusul Iordanului, şi toţi împăraţii Cananiţilor de lîngă mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel pînă am trecut, li s'a tăiat inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel.

⁵ Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

¹⁰ Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

² Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pămîntul.

⁴ Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună, ⁵ au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă. ⁶ I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.

¹² împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămîne acasă, împarte prada.

³⁵ Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvîntat să fie Dumnezeu!

⁶ Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! ⁷ De aceea toate mînile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte. ⁸ Ei sînt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvîrcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sînt roşi ca focul.

²¹ În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pămînt pe împăraţii pămîntului.

⁶ Am nimicit neamuri, le-am dărîmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele! Cetăţile lor sînt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele!

¹⁵ Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s'au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.

¹⁷ Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului:,,Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ¹⁸ ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!`` ¹⁹ Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. ²⁰ Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. ²¹ Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.